Trăiască Ceauşescu, că ne-a făcut dig!

2
119
http://webmobile.xdev.ro/fagarastv/player.html

Vreau să spun de la început că nu sunt un nostalgic după vremurile trecute. Chiar dacă am crescut şi m-am format în comunism, am pretenţia că pot ţine pasul cu actualele vremuri. Lucrez la patron (străin şi român), calculatorul nu-mi provoacă sudori reci, telecomanda şi telefonul mobil îmi sunt familiare. Am crescut cu rock, dar ştiu ce-i ăla drum’n’bass, am crescut cu filme româneşti, dar am văzut şi „Blow Up“ al lui Antonioni (nu de pe Torrente), nu am putut ieşi din ţară, dar am ştiut ce e de vizitat la Paris, Londra sau Madrid. Mă încumet la orice discuţie cu fiica mea, fără să-mi fie teamă că mă fac de râs, oricât de nou şi trendy ar fi subiectul. Cred că nu mă priveşte ca pe un „mucegăit“.

Ca să termin cu autoevaluarea, ce vreau să spun e că ştiu pe ce lume trăiesc. Mă consider norocos, în sens general, că trăiesc aceste vremuri, de schimbări ameţitoare şi rapide, în toate domeniile societăţii. Dar cum bine spunea cineva „Vremurile astea nu-mi plac, iar de celelalte nu mi-e dor“. Dar tot din capul locului ţin să spun că-i înţeleg pe nostalgicii după vremurile lui Ceauşescu. Siguranţa locului de muncă, puterea de cumpărare a banilor, protecţia socială incomparabil mai bună, respectul pentru o meserie, siguranţa spaţiului public şi multe altele sunt lucruri greu de egalat astăzi. Pentru marea majoritate a populaţiei. Aşa că îi înţeleg pe părinţii şi bunicii noştri. Mai ales că, la tot omul înaintat în vârstă, tendinţa e să uiţi lucrurile urâte şi să ţi le aminteşti doar pe cele frumoase. Mai ales faptul că atunci erai tânăr! De aceea am renunţat demult să-i mai contrazic, pentru simplul fapt că nu prea aveam ce să opun argumentaţiei lor, privind superioritatea acelor vremuri.

Realitatea românească mă contrazice la tot pasul. Ce să le spun că ne-a adus, concret şi palpabil, originala democraţie dâmboviţeană şi economia de cumetrie? Libertatea cuvântului, când poţi să „latri“ cât şi unde vrei, că nu te bagă nimeni în seamă? Libertatea de a călători, îngrădită nu de graniţe, ci de factorul economic? Libertatea de a ajunge sluga europenilor mai pricopsiţi, de a te umili pentru un euro doar pentru că nişte hoţi au devalizat şi distrus toată economia comunistă? Libertatea de sta cu sufletul îndoit la ceea ce-ţi va aduce ziua de mâine, o concediere, o somaţie de la bancă, o debranşare de la utilităţi? Libertatea de a nu putea trăi dintr-un salariu mediu pe economie, fiind nevoit să apelezi, şi la 40 de ani, tot la amărâta de pensie a dragilor noştri părinţi, care nu ne lasă… Ce să le spui? Aproape nimic nu stă în picioare, la o analiză mai riguroasă.

Două lucruri mi-au readus în minte aceste amare consideraţii.
Primul este un studiu Academiei Române. Prestigioasa instituţie a elaborat un studiu documentat, cu cifre şi date, al cărui verdict este necruţător: după 20 de ani de economie de piaţă, trăim mai prost decât în 1989. Nu vă luaţi după automobilele de pe stradă, după firmele cu neon sau vilele ridicate peste noapte. Sărăcia este mai întinsă şi mai profundă decât în vremea comuniştilor. Cifrele au limbajul lor sec şi nu mint. Şi atunci, la ce bun toţi aceşti (noi) ani în care am răbdat, ca o nouă generaţie de sacrificiu ce suntem? Bine spunea Mircea Dinescu, mai în glumă, mai în serios: „Comuniştii români au reuşit să compromită comunismul. Ăştia de acum au reuşit să compromită şi democraţia!“

Al doilea motiv de reamintire e cauzat de actualele inundaţii. Făgăraşul nu a fost inundat pentru că, după inundaţiile din 1975, s-a construit, în doar câţiva ani, digul de protecţie de lângă cartierul Galaţi şi s-a deviat cursul Berivoiului. Împreună cu barajele de pe Olt şi lacurile de acumulare, cu toate amenajările hidrografice, care nu au mai lăsat apele să-şi facă de cap. Se vede ce se întâmplă în amonte de Făgăraş, acolo unde lucrările nu au fost terminate, nici după 20 de ani! Şi aşa, la fiecare inundaţie, ajungem să-i mulţumim lui Ceauşescu, că ne-a făcut dig! Se vede, zilele acestea, cum arată digurile şi lucrările făcute (mai bine zis, nefăcute) după 89?

Sigur, Ceauşescu a avut excesele sale, inclusiv arhitectonice: Canalul Dunăre-Marea Neagră, care nu e navigabil, imensa Casă a Poporului, pentru care a ras cartiere întregi, şi mai sunt destule. Toate au sleit economic ţara, la toate s-a muncit ca în sclavagism, pentru capriciile megalomane ale unui dictator paranoic. Dar s-au construit metroul, hidrocentrale şi o centrală nucleară, blocuri, fabrici, uzine, locuinţe şi iată, diguri. Tot avem obiceiul să spunem de vremea lui Ceauşescu, de parcă domnia lui a durat cât a lui Ştefan cel Mare! „Cizmarul“ a stat la putere 25 de ani. Iată, avem „democraţie“ de 20 de ani. Crede cineva că, în orizontul nostru de viaţă terestră, vor fi „ăştia“ în stare să construiască ceva de amploarea Transfăgărăşanului, de pildă? N-apucăm noi ziua aia! La ce trai amar ne fac guvernanţii de azi, în mod sigur!

2 COMENTARII

  1. Excelent editorial.Nici chiar in gluma sa nu mai spuneti traiasca Crausescu.Nu mai spun de ce(?).Trebuie sa le multumim celor care au construit digul (si le-au costruit pe toate celelalte).Ceausescu,va fi reabiitat cat de curand..In scchimb, altul ar trebui sa-i impartaeasca soarta.Acela este Ion Iliescu.Imi permit o reformulare la afirmatia lui M. Dinescu: Inainte de ’89 comunistii romani au compromis Comunismul,dupa ’89 tot ei, au compromis Capitalismul si Democratia, ne-au compromis pe noi ca natie,au compromis viitorul acestei tari…
    P.S Va rog sa comparati aceste doua propozitii scurte:
    -„Lasa un comentariu” (corecta)
    -„Trimite comentariu” (incorecta) In acest caz cuvantul „cumentariu” trebuie articulat.Corect este,Trimite comentariul.Scuze!

  2. Erata
    Se pare ca nu m-am trezit complet;
    In loc de:Crausescu—–Ceausescu
    reabiitat—–reabilitat

LĂSAȚI UN MESAJ