Înălțarea Sfintei Cruci este cea mai veche și cea mai importantă dintre sărbătorile creștine închinate cinstirii Crucii lui Isus. Atât în calendarul bizantin (ortodox și greco-catolic), cât și în cel latin această sărbătoare se ține pe data de 14 septembrie. Sărbătorirea descoperirii Sfintei Cruci în ziua de 14 septembrie este atestată la Ierusalim încă din secolul al IV-lea. Înălțarea Sfintei Cruci a început să se sărbătorească abia câteva secole mai târziu la Constantinopol în 14 septembrie, când a fost rememorat, de asemenea, evenimentul readucerii la Ierusalim a Sfintei Cruci după ce fusese capturată de perși.
Prin această sărbătoare creștinii comemorează două evenimente deosebite din istoria lemnului crucii:
– aflarea crucii (de către Sfânta Elena, mama împăratului Constantin cel Mare) pe care a fost răstignit Isus și înălțarea ei solemnă, în văzul tuturor, de episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie 326;
– readucerea lemnului crucii de la perși, în anul 629, pe timpul împăratului bizantin Heraclius I, care a depus-o în biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, după care patriarhul Zaharia de Ierusalim a înălțat-o în văzul tuturor, la 14 septembrie 630.
Ziua Înălțării Sfintei Cruci, cunoscută şi ca Ziua Crucii, vestește sfârșitul verii și începutul toamnei. În tradiţia populară, această sărbătoare reprezintă momentul în care pământul se închide în preajma iernii, luând cu sine insectele şi şerpii.
Acestei zile de mare sărbătoare îi sunt specifice o serie de tradiţii şi superstiţii pe care credincioşii le respectă pentru a fi feriţi de rele. În această zi, se sfinţesc la biserică căni noi pline cu miere şi lapte; de toarta lor se leagă câte un fir de aţă roşie, iar fiecare cană este acoperită cu un colac. După sfinţire, acestea se dau de pomană oamenilor sărmani.
Tot în această zi, începe culesul viilor. Preoţii sfinţesc via şi butoaiele cu vin, pentru ca şi în anul care urmează gospodarul să aibă parte de o recoltă bogată. Există credinţa că strugurii din ultima tufă, numiţi şi „Strugurii lui Dumnezeu”, nu se culeg. Ei trebuie păstraţi ca ofrandă pentru păsările cerului.
În ziua praznicului Înălţării Sfintei Cruci, se bat nucii în gospodăriile în care ritualul nu a fost împlinit de Sfântă Măria Mică. Tot acum, se adună din păduri şi ramurile de alun. Tradiţia spune că atunci când sunt recoltate în Ziua Crucii, ramurile acestor pomi primesc puteri miraculoase.
În această zi nu se mănâncă usturoi, nuci, prune sau pepeni, alimente al căror miez se aseamănă cu o cruce.