Tradiții de Sfântul Ion, ziua în care femeile petrec până dimineață

0
53
http://webmobile.xdev.ro/fagarastv/player.html

Ziua Sfântului Ioan Botezătorul reprezintă încheierea oficială a Sărbătorilor de Iarnă deschise la Sfântul Nicolae, pe 6 decembrie. Tradiţia populară spune că cine nu este vesel în această zi va avea necazuri tot anul.
Tot pentru spor şi sănătate există credinţa ca de Sfântul Ioan să ne stropim cu agheasmă pe faţă pentru a fi ocoliţi de boli. O altă vorbă din bătrâni spune că după această sărbătoare se botează gerul, adica frigul se mai înmoaie şi începe să se facă mai cald. În satele din Bărăgan încă se mai păstrează obiceiuri din bătrâni. Se ştie că Sfântul Ioan este protectorul pruncilor, iar această zi se cinsteşte pentru ca micuţii să se nască sănătoşi, fără malformaţii.
Sf.Ioan este socotit de biserică ultimul prooroc al Vechiului Testament şi primul Sfânt al Noul Testament. El face trecerea între legea veche şi cea nouă. Preoţii spun că şi modul său de viaţă, de la felul în care trăia, ca un pusnic al zilelor noastre şi până la modul în care se îmbrăca, l-au făcut iubit de oameni.
Creştinii ortodocşi de pretutindeni sărbătoresc în fiecare an, pe 7 ianuarie, Soborul Sfântului Ioan Botezatorul, fiul Elisabetei şi al preotului Zaharia, născut în cetatea Orini. El este cunoscut sub denumirea de “Înaintemergătorul”, pentru ca a anunţat venirea lui Hristos.
Biserica i-a închinat lui Ioan şase sărbatori pe an: zămislirea lui – 23 septembrie, naşterea – 24 iunie, soborul – 7 ianuarie, tăierea capului – 29 august, prima şi a doua aflare a capului – 24 februarie şi a treia aflare a capului – 25 mai.646x404
În ziua de Sfântul Ioan există un obicei care se numeşte “Iordănitul femeilor”. De fapt, o petrecere a nevestelor. Femeile se adună la o gazdă, unde aduc fiecare alimente şi băutură, apoi petrec până dimineaţa, spunând că se “iordănesc”. Iordănitul femeilor avea, în vechime, un ritual strict, în care nevestele bătrâne le primeau în grupul lor pe cele mai tinere, le duceau la râu să le stropească şi apoi făceau o masă comună. “ În Muntenia şi Dobrogea, mai precis în judeţele Buzău, Brăila, Vrancea, Constanţa, Tulcea, această petrecere se numeşte “tontoroiul femeilor”, arată în lucrarea sa, „Datini şi obiceiuri de Bobotează“, etnologul Ion Ghinoiu.
Originea numelui Ioan este una iudaică: “Iohanan” prescurtare din “Iehohanan” şi înseamnă “Dumnezeu s-a milostivit”. Foarte mulţi români poartă numele de Ion(forma neaoşă), Ioan sau Ioana, fie ca atare, fie în diferite variante: Ionel, Nelu, Ionica, Nica, Ionuţ, Onuţ, Ionela, Nela, Ionică sau Oana, alcătuind cea mai bogată familie onomastică din România.
Sărbătoarea de Sfântul Ion mai este cunoscută şi sub numele de “Sânt-Ion”, “Înaintemergătorul Domnului” sau “Soborul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul”.
Când Mântuitorul a apărut pe malul Iordanului, Sfântul Ioan Botezătorul, luminat de Duhul Sfânt, l-a recunoscut şi l-a arătat mulţimilor. Momentul în care Mântuitorul Iisus Hristos a primit botezul este consemnat de toţi cei patru evanghelişti. Locul real al Botezului Mântuitorului este în Iordania. Preoţii ortodocşi spun că botezul este unic, de aceea binecuvântează pelerinii stropindu-i cu apă sfinţită. Sfântul Ioan Botezătorul a început să predice pe când Pontiu Pilat era procuratorul Iudeii. El a avut menirea de a pregăti poporul pentru primirea lui Mesia, de a-l descoperi pe acesta şi a-l face cunoscut lui Israel. Mesajul principal pe care el îl transmitea era: „Pocăţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor!”. Totuşi, pe malul israelian al Iordanului a fost amenajat un spaţiu unde creştinii îmbrăcaţi în cămăşi albe lungi, numite „crijme” intră în râu. Orice pelerinaj făcut în Ţara Sfântă are un loc de oprire la râul Iordan, care izvorăşte din Munţii Libanului, apoi traversează Marea Galileii şi după un lung şi sinuos traseu se varsă în Marea Moartă. Unii preoţi îi cufundă de trei ori în apa Iordanului pe credincioşii adulti, repetând într-un fel botezul făcut de Sfântul Ioan.

LĂSAȚI UN MESAJ