Stres?

1
34
http://webmobile.xdev.ro/fagarastv/player.html

ciocoiu4

Azi vreau să mă leg de o altă zicere-lozincă, tocită de atâta folosire. Frecvent utilizată în comparaţiile noastre, raportându-ne la înaintaşi-părinţi, bunici, chiar străbunici.Utilizată frecvent, dar, zic eu, neadevărată. Hai să fiu mai concret. În multe discuţii pe care le purtăm, lamentându-ne despre greutăţile cu care ne luptăm zilnic.

Invariabil aproape, discuţia alunecă spre, chipurile, viaţa mai liniştită pe care au avut-o bunicii şi moşii noştri care ,,n-au ştiut ce-i ăla stres”. Vă recunoaşteţi? Hai să vedem ce vremuri au trăit ei. S-o luăm doar cu secolul 20 şi cu zona noastră. Făgărăşenii, sătui de sărăcie, şi-au luat traista-n băţ şi au plecat să-şi încerce norocul ,,la America”. Au lăsat totul în urmă, din disperare, plecând spre necunoscut, spre tărâmul făgăduinţei din Lumea Nouă. Se poate face o paralelă cu exodul postrevoluţionar spre Italia şi Spania. Da, dar ,,americanii” s-au mai şi întors! Apoi, a urmat Primul Război Mondial. Au plecat la luptă, neştiind dacă se vor mai întoarce vreodată. Mulţi nici n-au mai făcut-o. Cum ne-am simţi noi, grozavii tehnologici de azi, dacă ar trebui să plecăm la război, la ceva ce înseamnă moarte aproape sigură? Ne-am scoate scutire? Ca să nu mai spun că, în primul război, unii au trebuit să lupte împotriva românilor din Moldova şi Ţara Românească. ,,Pădurea spânzuraţilor” a existat cu adevărat. Cum să tragi în fraţii tăi? Apoi, a urmat Marea Criză. Mulţi şi-au văzut agoniseala dusă ca un fum, după falimente şi curbe de sacrificiu. De-abia ce se mai ,,înciripase” şi România! Apoi al Doilea Război Mondial. Când ne-au bombardat şi englezii şi americanii şi ne-au furat şi nemţii şi ruşii. Când iar, mulţi au îngrăşat pământul, neştiuţi de nimeni. Apoi, ciuma roşie, comunismul: arestări, exproprieri, partizani, Canal, colectivizare, foamete, teroare, moarte. Şi mai apoi, industrializarea socialistă: poluantă, îmbolnăvitoare, dezrădăcinătoare de sate întregi. Le ştiţi, sunt sigur că le ştiţi, din povestirile bunicilor. Cum au trecut peste ele? Cu demnitate, cu credinţă în Dumnezeu şi cu speranţa că mâine, oricând va veni el, va fi mai bine. Poate cu resemnare, că ,,aşa a vrut Dumnezeu”, ca să le încerce credinţa.

Încercaţi măcar o dată, faceţi un efort de imaginaţie şi puneţi-vă în locul lor. Aşa-i că toate necazurile noastre, stresul ăsta de prea mult bine, că s-a oprit apa caldă sau că mă bârfeşte cineva la serviciu, vi se par jocuri de copii? Aşa că, măcar din respect pentru ei, pentru viaţa înfiorător de grea pe care au dus-o, după ani de suferinţe, dincolo de care au reuşit să rămână nişte oameni normali, nişte bătrânei senini şi cu darul povestirii, nu mai spuneţi că n-au ştiut ce-i ăla stres. Ascultaţi-le poveştile, ca să ştiţi, vorba cântecului ,,cum să treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori”.

1 COMENTARIU

  1. Noi inca mai avem ce pune in gura. Nepotii nostri s-ar putea sa nu mai aiba terenuri fertile, paduri, ape, fiindca avem noi grija sa distrugem tot, sa poulam si sa nu le mai lasam nimic.

LĂSAȚI UN MESAJ