Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia

0
79
http://webmobile.xdev.ro/fagarastv/player.html

Sfinții Mucenici erau soldați în armata romană staționată, în timpul împăratului Liciniu (308-324), în Sevastia, localitate din Armenia antică. Au pătimit în Sevastia, la porunca comandantului acelui corp de oaste, Agricola, care se închina zeilor. Cei 40 de mucenici au mărturisit ca sunt creștini și au refuzat să se jertfească idolilor. Aceștia erau bărbați puternici, cunoscuți pentru curajul lor pe câmpul de luptă. Cei 40 de ostași nu s-au lăsat înduplecați nici cu măriri nici cu daruri și au mărturisit cu tărie credința în Hristos, și s-au rugat mult spre a fi și mai mult întăriți de Dumnezeu pentru a suferi chinurile.

Atunci comandantul a poruncit ca pe toți sfinții patruzeci de mucenici să-i ducă legați la un lac ce se afla lângă cetatea Sevastiei. Când au pătimit acești sfinții mucenici, era iarnă, fiind ger cumplit și vânt mare. Deci au fost dezbrăcați și duși în mijlocul apei, iar la marginea lacului era ridicată o baie, pentru ca dacă vreunul din mucenici, slăbind de ger, ar voi să se plece la închinarea la idoli, să iasă din apă și să se încălzească în acea baie caldă. Lăsându-se noaptea, frigul s-a întărit și mai mult, iar trupurile sfinților înghețau de ger. Atunci unul dintre ei, nu a mai putut să rabde, s-a despărțit din acea sfântă ceată și a alergat la baie. Dar când și-a atins piciorul de pragul acelei băi calde, îndată a căzut mort. După miezul nopții a strălucit însă o lumină ca soarele, atât de caldă, care a izgonit gerul, iar gheața a topit-o și a încălzit apa. Iar ostașii cei ce erau puși de pază erau cuprinși de somn, numai cel care era mai marele închisorii nu dormea. El, auzind pe sfinți rugându-se lui Dumnezeu, se gândea cum cel ce scăpase la baie s-a topit îndată ca ceara de căldură, iar ceilalți, petrecând în ger atât de mare, sunt încă vii. Atunci acesta a deșteptat străjerii și, s-a dezbrăcat de hainele sale, a sărit în apă, și a strigat cu mare glas că și el este creștin, și a împlinit astfel numărul cel dintâi. Pentru că în zori au fost scoși vii din lac, s-a poruncit să li se zdrobească fluierele picioarelor și au fost lăsați să-și dea sufletele.

LĂSAȚI UN MESAJ