Monica Lovinescu
Cuvântul din cuvinte
Editura Humanitas, 2007
Licenţiată în litere la Universitatea din Bucureşti, Monica Lovinescu a fost una dintre conştiinţele diasporei româneşti. In anul 1947, după abdicarea forţată a regelui Mihai I, pleacă la Paris ca bursieră a statului francez. În anul1948 cere azil politic. Studiile despre ideologia comunistă apar în publicaţii de prestigiu: „East Europe”, „Les Cahiers de l-Est”. Colaborarea la revistele în limba română din exil, este prodigioasă:”Luceafărul”, „Caiete de dor”, „Fiinţa românească”, „Ethos”, „Contrapunt”, „Dialog”, „Agora”. „Exegetă si analistă a fenomenului comunist, a pledat pentru demontarea si demistificarea pretenţiilor ideologice ale totalitarismului comunist. A surprins legăturile de adâncime, infra-raţionale, dintre comunismul românesc si variile încarnări ale fascismului” (Vladimir Tismăneanu).
Perioada anilor 1952-1975 este dedicată emisiunilor literare şi muzicale la Radiodifuziunea Franceză. Din anul 1962 îşi începe colaborarea asiduă la „Europa liberă”. „Teze şi antiteze” şi „Actualitatea culturală românească” vor avea o audienţă copleşitoare. Volumele „Unde scurte I”(Ed. Limite, Madrid, 1978 şi Humanitas, Bucureşti, 1990),,”Întrevederi cu Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Ştefan Lupaşcu şi Grigore Cugler” (Cartea românească, 1992), „Seismografe. „Unde scurte II” (Humanitas, 1993), „Posteritatea contemporană. Unde scurte” III (Humanitas, 1994), „Est- Etice”. Unde scurte”, IV (Humanitas, 1994), „Pragul. Unde scurte”, V (Humanitas, 1995), „La apa Vavilonului”, I (Humanitas, 1999), „La apa Vavilonului”, II (2001), „Jurnal 1981-1984 „(Humanitas, 2002), „Diagonale” (Humanitas, 2002), „Jurnal 1985- 1988” (Humanitas, 2003), „Jurnal 1990-1993” (Humanitas, 2003), „Jurnal 1994-1995” )Humanitas, 2004), „Jurnal 1996-1997”(Humanitas, 2005), „Jurnal 1998-2000” (Humanitas, 2006), îi întregesc o carieră consacrată demnităţii umane.
Monica Lovinescu si Virgil Ierunca se încadrează în „perimetrul a ceea ce putem numi „patriotismul liberal” (V. Tismăneanu). Este „sentimentul naţional sobru care nu se jenează de valorile umaniste în care crede si care nu pactizează cu pompierismul şovin ori cu doctrinarismul descărnat al unei stângi tot mai sectare. A-ţi iubi naţiunea este o chestiune de demnitate. Eroarea constă în a face din dimensiunea naţională un fel de test absolut si mai ales de a o subordona unor porunci politice imediate. Patriotismul civic-liberal este structural diferit de şovinismul resentimentar care azvârle iubirea tradiţiei în cel mai dezolant derizoriu prin chiar suprimarea spiritului critic” (V. Tismăneanu). Monica Lovinescu, se asociază in planul analizei politico-istorice cu Besançon, Revel si Souvarine. Ea pledează pentru „o etică a neuitării ca premisă a libertătii”.
„Cuvinte din cuvinte” este „parabola unei lumi totalitare”, cea a României dintre anii 1948-1989. Lumea este de nerecunoscut. Munţii dispar, deoarece totul trebuie să fie nivelat, fără „relief”, oamenii au nevoie de alte „capete”, interdicţiile îi transformă în anonimi. Oamenii sunt depersonalizaţi. Apar torţionarii, informatorii, delatorii. Cuvintele par golite de sens. În „Apa Vavilonului”, Monica Lovinescu aduce un elogiu cuvântului, profesiunea de credinţă a scriitorului:”pentru un scriitor, inevitabil, Cuvântul a fost la Început. Soartă şi instrument de lucru, singurul pe care nu-l poate lua în derâdere sau murdări prin minciună. Nu poţi crede un lucru şi scrie contrariul său. Sau poţi, dar atunci se răzbună cerneala: nu se fixează pe hârtie”.
Viorica Bica
Biblioteca Municipală Făgăraş
