Ştefan Mâşu
Omenirea secolului al XXI-lea şi guvernul mondial
Editura RAO, 2011
Doctor în Ştiinţe (1975), Doctor Honoris Causa (2006), Înalt Demnitar în masoneria română şi internaţională, Ştefan Mâşu a publicat în domeniul francmasoneriei şi ezoterismului: „Rozicrucienii sunt printre noi”, „Adevăraţii templieri”, Francmasoneria dezvăluită”, „Revelaţiile Ucenicului mason”, „De la ucenic la calfă în francmasonerie”, „Maestrul mason şi arta regală”.
„Omenirea secolului al XXI-lea şi guvernul mondial” este în viziunea autorului, o pledoarie pentru cunoaştere, ştiinţă, conştiinţă şi conştientizare, „tabloul unui secol care se desenează an de an, zi de zi şi la trasarea căruia participă toţi actorii cu putere şi autoritate din lumea de astăzi: state şi guverne, organizaţii internaţionale economice, politice şi militare, companii multinaţionale, ONG-uri, experţi privaţi, individuali sau în asociaţii, organizaţii ale crimei transnaţionale organizate, toţi cei care vor contribui, fiecare în felul lui şi potrivit vocaţiei lui, la soarta omenirii în secolul al XXI-lea”.
Teoriile vis-à-vis de existenţa centrelor de putere reală s-au impus publicului ca ipoteze credibile. „Guvernul mondial invizibil” sau „oligarhia absolută” „ar sta la baza a tot ce se întâmplă, într-un mod major în lume şi ipso facto a actualei crize mondiale”)”Ş. Mâşu, „Guvernarea din umbră”). Publicaţia de circulaţie internaţională „Dossiers Secrets d’Etats” publică în numărul din aprilie 2009 un articol despre „adevăraţii conducători ai planetei”, Grupul Bilderberg. „Obiectivele sunt axate pe mondializare şi au în vedere o Nouă Ordine Mondială, un mondialism al multinaţionalelor, al controlului total al populaţiilor, prin intermediul economiei şi media şi folosirea traumatismelor şi crizelor ca generatoare de bogăţie şi putere”(Daniel Estulin, interviu în „Dossiers secrets d’Etats”, nr. 6, aprilie 2009, Bruxelles). Prima întrunire a clubului a avut loc în mai 1954 la iniţiativa membrilor clanului Rockefeller şi a prinţului Bernhard al Olandei. Experienţele tragice provocate de criza din 1929- 1933, de războiul mondial şi de războiul rece au determinat elita americană şi europeană să acţioneze, concluzionând că ele ar putea fi evitate „dacă liderii responsabili şi influenţi ar putea efectiv să gestioneze evenimentele mondiale în culisele poziţiilor lor publice”(„Dossiers d-Etats”, nr. 6-2009). Teoria „haosului social ca traumatism de masă”a Institutului Tavistok, înfiinţat în anul 1930 şi de serviciile secrete britanice şi americane, a fost preluată în studiul lui Kurt Levin, psiholog, fondator al NTL- National Trening Lab-la Universitatea din Harvard- şi Zbigniew Brzezinski, fost consilier pentru securitate al administraţiei Carter. Teoria menţionată pledează pentru o „psihiatrie socială ca ştiinţă politică”. Ultraliberalul Milton Friedman susţine că pentru viabilitatea modelului său, soluţia este „provocarea unui şoc, a unui traumatism violent”. Terapia de şoc vizează „foametea programată, epidemiile premeditate, controlul creşterii populaţiei, războaiele locale, crizele”. Reuniunea anului 2009 din Grecia a dezbătut „restructurarea economiei mondiale”, înfiinţarea unui Departament Mondial de Trezorerie, a unei Bănci Mondiale Centrale, încorporarea funcţiilor acestora în actualul FMI”. Anual, Grupul Bilderberg reuneşte elita mondială: Comisia Trilaterală (SUA, Europa, Japonia), un Consiliu de Relaţii Internaţionale (CFR- Council on Foreign Relations). Aceşti „stăpâni ai spaţiului uman” formează „clasa Davos”. Sunt „puternicii”, cei care dispun de putere economică, politică şi administrativă. De-a lungul anilor, media, cercetători au străpuns zidul de tăcere şi au publicat studii, articole despre fluxurile financiare internaţionale, reglementarea economiei mondiale, reglementarea fluxurilor de emigraţie, desfiinţarea armatelor naţionale, înfiinţarea unei politici internaţionale, crearea unui Parlament mondial, suveranitatea naţională şi transferul de prerogative ( Bernard Bourdeix, „Le grand livre des conspirations”, Franţa, 2010). Aceste teme apar pe agenda oficială a întâlnirilor G-8, G-20 sau ale organizaţiilor internaţionale. Sunt renumite proiectele CIA şi ale Pentagonului, privind „utilizarea fenomenelor paranormale şi a persoanelor înzestrate cu aptitudini supranaturale (operaţiunea Stargate) sau pentru crearea unor luptători, templieri ai timpurilor moderne, dotaţi cu echipament ultratehnologizat. Lucrările şi emisiunile generalului Emil Străinu, devoalează opiniei publice, „secretul” geopoliticii militare.
Moto-ul ultimului capitol, „Pământul este singurul loc în care se poate crea Paradisul” (Octavian Paler) este o pledoarie pentru adevărata cunoaştere, pentru „binele” universal.
Viorica Bica
Biblioteca Municipală Făgăraş
