Rezerviştii militari făgărăşeni în marş la Bucureşti

Am lucrat in CC Fagaras la nivel de sef de sectie pana prin anii ’90 si apoi am iesit la pensie.Am avut curiozitatea sa o intreb pe o domna de la ghiseu,de unde imi ridicam pensia,daca un sergent major in rezerva are pensia mai mare decat mine.Raspunsul a fost afirmativ.Asa,si de ce se duc militarii pensionari la Bucuresti? Si de ce au dat statul in judecata?Militarii lui Ceausescu nici n-ar trebui sa deschida gura. Ei au deschis focul asupra demonstantilor la Timisoara.Si ce au facut ei in timpul comunismului?Nu ei au strans recolta,nu ei au construit trnsfagarasanul,nu ei au cunstruit Canalul,toate acestea le-au facut militarii in termen.Si,atentie!!!Nu i-a obligat nimeni sa intre in armata.Alegerea carierei militare a fost o optiune personala si au optat pentru ea datorita avantajelor oferite.Acum ce vor, sa aduca USL-asii la putere? Sa-i scape pe SOV-ROM-PETROL de puscarie?Majoritatea beneficiaza de pensii pe care nu le merita.Guvernantii au vrut sa faca dreptate in acest caz.De ce nu-i sprijinim?

Te contrazic europolis. Pe tatl meu nu il vededeam cu lunile, plecat fiind in diferite aplicatii in toata tara. A contribuit la construirea Canalului Dunare Marea Neagra, iar la Revolutie el, impreuna cu ceilalti ofiteri, ne-a aparat si a fost pe front (daca se poate spune asa). A iesit la pensie fortat, iar acum, dupa recalculare, are pensia de colonel in rezerva de 8 milioane de lei vechi. Spune-mi, te rog, a fost el indreptatit sa marsaluiasca la Bucuresti in ziua de marti, 1 martie? Da, spun eu, impreuna cu ceilalti colegi ai lui din tara. Multi ani pe care i-a muncit nuici nu i-au fost recunoscuti si a primit o recalculare fara vreo stampila si vreun aviz de la vreo persoana abilitata sa faca acest lucru.
Te rog, Europolis, nu mai vorbi in necunostinta de cauza si nu ii mai „băga“ pe toi in aceeasi oala. Multumesc.

Inca un lucru as mai adauga. Intr-adevar, tatal meu nu a fost obligat sa intre in armata, la fel cum probabil nici tu nu ai fost fortat sa te angajezi la C.C. Fagaras. Multi doctori, profesori, personal auxiliar din diferite institutii, it-isti, tir-isti, dulgheri s.a.m.d. nu au fost obligati sa se angajeze in aceste meserii. Multi iubesc ceea ce muncesc si o fac din pasiune, la fel cum si eu lucrez intr-o institutie privata si imi place ceea ce fac. Insa cei din anii 70 – 80, care s-au angajat, stiau oare ce ii asteapta la pensie, sau poate mai devreme?! NU! S-au angajat in sistem din dorinta de a schimba ceva, din dorinta de a-si apara tara, etc. Cu ce au gresit ei?! Cu ce gresim noi acum ca suntem obligati la o munca aproape sclavagista „datorita“ actualului guvern?! (spun in general, nu politizez comentariul).
Da, intr-un anumit punct de vedere, sunt de acord cu tine, multe pensii sunt „nesimtite“. Insa nu doar in cadrul armatei, ci in multe domenii. Cu siguranta cadrele militare care au fost la Bucuresti sunt cei cu pensia micsorata fara motiv si care, inainte de recalculare, aveau 20 – 30 de milioane de lei vechi, conform gradului militar cu care au iesit la pensie.

Societatea romaneasca este aidoma unui organism cuprins de metastaza.Intervii intr-o zona si cedeaza in alta la care nu te asteptai.Orice ai incerca, in tara asta, nu e bine…
Faptul ca eu si altii ne-am ales diverse profesii este un contraargument cam palid.Eu m-am referit la faptul ca militarii se plang ca au avut o viata austera si au suferit o multime de privatiuni si,chipurile, ar merita o „recomPENSIE” pe masura.Fals! Ce sa mai zicem de mineri,de cei care lucrau prin sectiile speciale!Armata n-a aparat pe nimeni pe vremea lui ceasca;pardon!l-a aparat pe ceasca impotriva noastra.Treaba cu apararea „lagarului comunist” era jobul tatucului Brejnev si glorioasei armate rosii.Pensionarii militari trebuie sa primeasca o pensie echivalenta, in functie de grad,cu pensie altor categorii sociale.E nu au fost mai cu mot decat altii,dimpotiva,au destul de multe pe caonstiinta.
Sa stii ca ma cam feresc de generalizari.Am zis majoritetea primesc pensii nemeritate,nu toti.

Nu stiu cu exactitate ce a facut armata pe vremea lui Ceausescu pentru ca pe atunci eram prea mica sa inteleg ce se intampla. Tocmai de aceea acum ma rezum la a te aproba, probabil ca ai dreptate si ai mai multi ani in carca decat mine pentru a afirma cu argumente acest lucru.
Intr-adevar, sa stai si sa traiesti in Romania de astazi este un sacrificiu si orice ai face nu poti sa inaintezi decat, poate, pe cale ilegala. Contrargumentul pe care ti l-am oferit nu a fost palid deloc, incearca sa intelegi de ce ti l-am oferit.
Cei care au fost la Bucuresti (cu riscul de a ma repeta) nu s-au dus pentru ca au „recompensii“ nesimtite. Ci s-au dus tocmai pentru a-si recapata pensiile NORMALE si conform gradului, cele pe care le aveau inainte de recalculare, de aprobare a Legii 119/2010. Spre multumirea ta nu au obtinut nimic, probabil doar frig si mai multe medicamente. Au mai multe boli speficice meseriei in care au activat timp de 30 de ani, pe care tu n-o sa le ai in toata viata ta. Bucura-te pentru acest lucru. Asa ca poti dormi linistit la noapte, pensia lor, deocamdata, a ramas la valoarea de dupa recalculare. Si total ilegal, in cazul in care nu stiai.
Ai adus in discutie cazul minerilor si al celor care au lucrat in conditii speciale. Hai sa aducem atunci aminte si de cei care au lucrat ca si procurori, judecatori, etc. si care acum iau pensii de peste 100 de milioane.
Intr-adevar, sa lasam guvernantii sa-si faca treaba si sa faca dreptate in tara asta pe care tot ei au dus-o la pamant. Numai bine!

Nu aveam nici 14 ani când am fost admis la Liceul Militar de Marina ALECSANDRU IOAN CUZA din CONSTANTA . Pentru 5 ani, mi-am lăsat părinţii cu lacrimi în ochi şi am păşit într-o lume plină de privaţiuni; era un drum fără întoarcere! Primele luni de liceu au fost incredibil de grele. Pas de defilare pentru jurământ, instrucţie şi trageri de zi şi de noapte, 8 ore de planton săptămânal păzind bocancii colegilor pe holuri teribil de sinistre şi pline de singurătate, kilometrii de parchet raşchetaţi cu cioburi de sticlă, sute de toalete, săli, geamuri, sectoare exterioare curăţate in fiecare zi, mâncare la cazan şi nu în ultimul rând, închişi între garduri păzite de santinele înarmate, prizonierii unui sistem creat pentru a pregătii tineri capabili să apere o ţară, un neam, un popor. N-am să uit niciodată că, pe timpul iernii, am purtat în picioare aceiaşi bocanci în permanenţă îmbibaţi de apă pe care nu puteam să-i usuc, căldura fiind oprită din dispoziţia lui Ceauşescu şi n-am să pot uita niciodată marşurile de zeci de km desfăşurate pe jos, cu raniţă de 25 de kg în spate şi armament, în nopţile în care dormeam pe rând în mers, sprijiniţi din lateral de doi colegi. Stresul prin care am trecut, presiunea importanţei misiunilor avute, uzură fizică şi psihică, responsabilităţile existente la fiecare pas, interzicerea desfăşurării altor activităţi decât celei de ostaş, reprezintă motivul pentru care militarul român a fost recompensat cu un salariu decent şi cu dreptul la o pensie ocupaţională. De aproape doi ani, armata activă şi în rezervă, este terfelită şi prezentată ca o mare dihanie devoratoare de resurse bugetare, aruncându-se acuze de neconceput asupra tuturor celor ce o compun. Printr-o campanie mediatică bine ţintită, iniţiată şi condusă cu o abjectitate ieşită din comun de către reprezentanţi ai guvernului, s-a urmărit denigrarea şi în final distrugerea profilului şi statutului social al fostului şi actualului slujitor sub drapel. Oricum, aţi distrus tot ce aveam mai scump şi mai sfânt în mine: încrederea în Statul Român, încrederea în existenţa unui stat de drept