Reţetă de faliment

1
26
http://webmobile.xdev.ro/fagarastv/player.html

ciocoiuEtapa 1. Se ia un stat, fost comunist, prost gospodar şi indolent proprietar al bunurilor tuturor (şi al nimănuia). Se adaugă un funcţionar de rang înalt, promovat pe criterii de de cumetrie, curvăsărie sau şpagofilie, fără nicio grijă faţă de banul public, doar cu cea a propriei înavuţiri. Se combină funcţionarul de stat cu un lider sindical ,,dân popor”, (şi din topor) cu gura mare şi cu şcoala vieţii. Din această combinaţie, letală pentru banul public, pe principiul ,,mai dă, coane, că nu dai de la tine” se pune de-un blat ce se va numi ,,Legea de salarizare a funcţionarului public”. Blat împănat cu tot felul de ingrediente, care mai de care mai savuroase: prime, sporuri, indemnizaţii, deconturi, şi multe, dar multe altele. Blatul se aplică uniform, la nivelul întregii ţări, iar cei ce-l consumă de ani de zile spun că e foarte pufos: îi face să nu simtă asperităţile crizei (de 20 de ani, nu doar de unul).

Etapa a doua. Se ia un primar, bântuit de spectrul înfrângerii în alegeri, după 8 ani de mandat. Fără altă grijă decât amintirea dragă pe care să i-o poarte subalternii, după plecare. Domnia-sa pune de un al doilea blat cu sindicatul, numit ,,Contract colectiv de muncă”. Le dă tot ce vor, cu doar două luni înainte de plecare. Contract pe 2 ani. Cine vine, descurcă-se! După mine, potopul! Ba, cu ceva timp înainte, când n-a plătit o parte din sporuri (bugetul Primăriei n-a fost nici atunci prea grozav) e dat în judecată de subordonaţi, pierde, dar nu se mai adresează unei instanţe superioare. Adică, ,,eu n-am vrut să vă dau, dar mă obligă legea!”. Şi blatul al doilea devine tot mai pufos…

La cele două blaturi se adaugă un primar nou. Sesizează că sunt prea crescute, mai taie pe ici-pe colo. Vrea să taie mai adânc, chiar o face. Dar gândeşte prost sau e prost sfătuit: în loc să facă pasul înapoi şi după iniţiala manifestare de forţă, să treacă la negocieri, se încăpăţânează să facă imagine şi se războieşte contraproductiv cu propriii angajaţi. Care parte, chipurile, vătămată, îl dă în judecată. Şi câştigă. N-AVEA CUM SĂ PIARDĂ! Drepturile sunt legale, chiar dacă imorale. Legea însă lucrează cu dovezi, cu acte, nu cu considerente morale.
Se pune la cuptor, la foc mocnit, un an de zile, şi se serveşte plăcinta de acum: dospită de blaturile succesive ca de o drojdie, a crescut până la 50 de miliarde de lei. Sumă de servit, aburindă, angajaţilot Primăriei. Aproape 400!(Primăria Bucureştilor are 1000 de angajaţi!). Aşa că va mânca gura lor, se mai pune de-o maşină, se mai face un etaj la casă şi se va arde gazul în continuare. Mişto la stat!

În rest, adio investiţii, adio asfalt, adio parcări, spaţii verzi, grădiniţă, azil de bătrâni şi atâtea altele. Făgăraşule, toată ţara te invidiază! Te vei duce primul la fund. Măcar n-o să te mai chinui!

1 COMENTARIU

  1. O explicatie simpla si pertinenta!!!!
    Ar trebui ca cei vizati sa citeasca acest editorial si poate ca isi vor pune niste semne de intrebare, sau nu…(„Primar>las’ ca vine legea unica”/Functionar primaria Fagras>Si ce daca! Ne mai raman instantele.)
    Felicitari Dan Ciocoiu!

LĂSAȚI UN MESAJ