Primăvara culturii făgărăşene

5
51
http://webmobile.xdev.ro/fagarastv/player.html

De câteva zile, concitadinii noştri iubitori de cultură sunt realmente răsfăţaţi. Evenimentele culturale se succed cu repeziciune şi te fac să îţi consulţi agenda, să vezi dacă poţi vedea şi expoziţia aceea şi filmul acela şi piesa cealaltă şi vernisajul anunţat. Pentru iubitorul SINCER de cultură (nu pentru arogantul dezabuzat şi autosuficient, căruia nimic nu îi e pe plac şi nu se ridică la înaltele-i standarde) este un adevărat regal. Am sî încerc să mă opresc la doar câteva dintre ele, precum şi la promisiunile de evenimente pentru perioada următoare.

„Zilele filmului românesc“ au întrunit aprecieri unanime din partea celor care s-au bucurat de ele. Au fost aşteptate cu nerăbdare de cei care erau la curent cu intenţiile conducerii Casei Municipale de Cultură de realizare a unui asemenea… mini-festival. Selecţia de filme a fost una care a reunit şi calitatea şi succesul de public şi drama şi umorul şi foarte noul şi mai vechiul, dar şi faima dată de câştigarea unor prestigioase premii internaţionale cu plăcerea revederii unor pelicule ne-laureate, dar de inimă.

Am râs amar (din nou) la mai vechiul „Occident“ al lui Cristian Mungiu, şi am constatat că, deşi a fost realizat acum 12 ani, multe lucruri nu s-au schimbat. Am văzut apoi cutremurătorul „După dealuri“, curioşi să vedem cum a fost ecranizat cunoscutul caz „Tanacu“. Şi, de ce să nu recunoaştem, să vedem de ce a răsplătit juriul de la Cannes acest nou film al lui Mungiu cu două premii… Iar apariţia, la finalul filmului – coborând parcă de pe ecran în sală – a protagonistului Valeriu Andriuţă, a fost unul din momentele de graţie ale primei seri.

A doua seară le-a prilejuit cinefililor făgărăşeni vizionarea unui film care avusese premiera naţională cu doar câteva zile în urmă: „Domestic“ de Adrian Sitaru. Filmul este deopotrivă savuros şi dureros: acum râzi, acum cazi pe gînduri, iar zâmbetul îţi îngheaţă pe buze. „Vedeta“ serii a fost recentul câştigător al Ursului de aur de la Berlin, „Poziţia copilului“, în acelaşi timp o radiografie a moravurilor societăţii româneşti, dar şi o poveste universal valabilă.

Câteva observaţii. Sala a fost mai mereu plină. Este absolut clar că organizatorii au venit în întâmpinarea unei nevoi. Nu atât aceea de a vedea un film (posibilităţi sunt destule, tocmai multitudinea lor a dus la moartea cinematografelor), ci dorinţa de viziona un film ÎN SALA DE CINEMA. Chiar şi aşa, improvizată. Magia sălii de cinematograf nu poate fi egalată de niciun sistem ultraperformant de vizionare la domiciliu.
La filme au fost foarte mulţi tineri. Cine spunea că nu îi poate desprinde nimeni de calculator şi internet, acolo de unde piratează filme!?
Gazdele au fost foarte atente în re-crearea atmosferei de cinematograf „de altădată“, am putea spune cu regret. Nu a lipsit nici chioşcul cu dulciuri, nici muzica dintre proiecţii, nici cortina trasă înainte de începerea filmului.

Personalul Casei de Cultură merită toate laudele pentru această iniţiativă, la care făgărăşenii au marşat din plin. În fond, acesta este „motorul“ care îi motivează să continue. Deja ni se promite un nou film românesc, „Rocker“, îl aşteptăm. Iar oferta nu se opreşte aici. Ni se promite un concert rock cu Pact, trupa lui Adrian Ordean şi Leo Iorga, ni se promite o piesă de teatru cu Dan Bordeianu şi o expoziţie de sculptură. Ce mai putem spune, decât „Ţine-le, Doamne, năravul!“…

Finalul lunii martie a însemnat şi redeschiderea, în „haine noi“, a Muzeului Ţării Făgăraşului. Ştiam că acolo se munceşte, nu doar la zidurile Ceţăţii, ci şi, poate neştiut şi anonim, în interior, la spaţiul expoziţional. O mare durere a custozilor muzeului, amintită la fiecare declaraţie publică, era insuficienţa spaţiului de expunere. Comori de arătat lumii existau cu zecile de mii, dar unde să le expui? Ei bine, munca aceasta laborioasă, îmbinarea între răbdarea istoricilor şi precizia constructorilor, a dat un rezultat strălucit. O spun fără fals patriotism local, ci cu toată obiectivitatea de care sunt capabil. Conceptul muzeului este modern, abundă în informaţii, exponatele îşi au locul lor în contextul istoric, iar noi putem retrăi istoria plaiurilor noastre de la vestigii arheologice din perioada romană, până la poze cu Făgăraşul din secolul XX. Traseul este unul fluent, exponatele dau parfumul inconfundabil din care provin, finisajele construcţiei şi ambianţa sunt de ţinută, iar acolo unde nu au existat exponate care să fie restaurate, s-a confecţionat mobilier în maniera de atunci, cum ar fi Sala Dietei.

Toţi cei care au contribuit la „şlefuirea“ acestui diamant care se numeşte Muzeul Ţării Făgăraşului merită un sincer „Bravo!“. Făgărăşeni, ce mai aşteptaţi, mergeţi şi vizitaţi-l! Aveţi ce vedea!

În săptămâna care a trecut a avut loc şi cea de a patra ediţie a Festivalului „Evadarea în artă“. Un proiect care la început părea donquijotesc s-a transformat într-o adevărată desfăşurare de forţe, o dezlănţuire de energii creative tinereşti. Această ediţie, care a bătut toate recordurile de participare de până acum, a fost animată de aceeaşi neobosită profesoară Codrina Anghel, care a reuşit să adune în jurul ei alţi entuziaşti, deopotrivă elevi, foşti elevi, profesori şi oameni din afara şcolii. Toţi au muncit luni de zile, în acest demers care înseamnă educaţie prin artă, oferirea unei scene unor talente care poate zac latent în cei pe care, din grabă, din necunoaştere sau din superficialitate, îi etichetăm ca o generaţie pierdută.

Poate că dintre copiii participanţi la festival nu se vor naşte viitori artişti profesionişti, genii artistice sau mari talente. Dar cert este faptul că pregătirea şi participarea la acest festival, atmosfera sa şi emulaţia creată îi vor face să devină nişte oameni bogaţi sufleteşte, poate cel mai important lucru pentru generaţia căreia îi vom preda, la un moment dat, ştafeta.

În urmă cu câţiva ani, un editorial cu o tematică similară se intitula „Se întâmplă lucruri bune“. Povestea, la fel, despre o „avalanşă“ de evenimente cuturale. Ca să nu mă repet, am armonizat acum, în titlu, starea aceasta de „dezgheţ“ cultural cu anotimpul pe care îl iubim cu toţii, care îşi face timid simţită prezenţa. Dar într-adevăr, se întâmplă din nou lucruri bune! Şi se vor mai întâmpla! Să fim acolo unde ele se petrec şi să terminăm odată cu lozincile „În Făgăraş nu se întâmplă nimic!“ sau „În Făgăraş nu ai ce vedea!“. Ba se întâmplă, ba ai ce vedea! Totul este să FII acolo, să îţi DOREŞTI să fii acolo, pentru a-ţi bucura sufletul. În fond, este un mod, la îndemână, de a trece mai uşor peste amarul pastilei economice (care însă nu ne prea face bine) şi peste sufocantul politic care ne îngreţoşează zi de zi.

După ce ieşi de la asemenea evenimente, simţi că ai câştigat câteva ore din viaţa ta şi că Făgăraşul poate fi un oraş în care să te simţi bine. Eu aşa am „păţit“.

P.S. Dimensiunile acestui editorial sper că nu v-au descurajat şi aţi ajuns cu lectura la final… Există şi o explicaţie sau chiar mai multe:
– în mediul virtual nu există constrângerile de spaţiu pe care le sufeream în ediţia tipărită,
– nu am mai scris de mult şi eram „nevorbit“,
– îmi face o mare plăcere să scriu despre asemenea lucruri.
Voi n-aţi citi doar despre lucruri bune şi frumoase!?

5 COMENTARII

  1. Woww…citind acest editorial am simtit un nod in git si o lejera furnicatura pe piele…de regret ca nu sunt acolo pt ca sa ma bucur de aceasta re nastere culturala a orasului …sincer as fi vrut sa retraiesc atmosfera de „altadata”in ceea ce priveste vizionarea unui film intro sala de cinematograf cum era „Negoiu „sau „Transilvania”….frumos…simt un sentiment de invidie pt cei ce sau putut bucura de aceste lucruri…sper ca aceasta „primavara culturala” sa continue…sa nu fie un simplu”una tantum”…
    p.s.. o precizare…banuiesc ca cuvintul „gazele” trebuia sa fie „gazdele”.sau ma insel? 🙂

  2. Ati uitat , desi ma mir, de comemorarea celui care a fost O. Paler. In zilele de 30 si 31 mai va avea loc aceasta sarbatoare , care va fi altfel decit pina acum . Va asteptam -fagaraseni!

  3. Articolul are o oarecare vechime (mea culpa!) şi se referea doar la perioada final de martie-început de aprilie. Evenimentul consacrat marelui scriitor şi gânditor va avea loc la finalul acestei luni. Deci, nu l-am uitat, dar la data scrierii articolului cred că nici nu avea finanţarea aprobată. Îl vom promova însă cum se cuvine înainte şi în timpul desfăşurării. Dar nu e rău că l-aţi amintit!

  4. „LA MULTI ANI” sanatate si fericire tuturor celor cu numele de CONSTANTIN si ELENA!!!!!

LĂSAȚI UN MESAJ