Îi vedem la colţ de stradă cerşind câţiva bani, la containerele de gunoi, în gară sau în alte locuri, făcându-şi veacul. Sunt oamenii străzii care, dintr-un motiv sau altul, din vina lor sau a altora, au ajuns ai nimănui.
Aşa este şi povestea lui nenea Nicu. Are 57 de ani şi de 15 ani casa lui este pe stradă. A avut şi el o casă, o familie, un loc de muncă. Numai că gândul unui câştig iminent l-a făcut să aungă în stradă, în rândul oamenilor fără un adăpost. Şi-a amanetat casa, iar banii i-a jucat la CARITAS. Nu a câştigat nimic, în schimb a pierdut totul. Familia l-a abandonat şi a ajuns în stradă.
„Am jucat la Caritas şi mi-am amanetat casa. I-am dat-o unuia cu drept de răscumpărare. Nu am crezut că o să pierd banii. Am crezut că o să câştig pentru a-mi înmulţi veniturile. Am lucrat la CFR ca ajutor de mecanic dar am rămas al nimănui. Soţia m-a părăsit apoi când am pierdut casa. Nu am rude, nu am pe nimeni“, a spus Nicolae Staicu.
Şi nu i-a fost destul. Într-o noapte, a căzut într-un canal şi şi-a rupt mâna. În urma interveţiilor chirurgicale i-a fost amputat braţul stâng. „Am rămas şi fără braţ. Am căzut într-o groapă. Am ajuns la spital şi a fost o operaţie complicată. Nu am stat prea mult pentru că nu aveam bani şi am plecat pe stradă. Au fost nevoiţi apoi să-mi amputeze braţul“, a mai spus Nicolae.
Îl vedem mereu prin gară pentru că majoritatea trmpului şi-l petrece pe acolo. Angajaţii l-au lăsat să doarmă în sala de aşteptare ani la rând. Câinii îi sunt singurii lui prieteni care totuşi nu îl pot ajuta în aceste momente.
Dacă până acum a reuşit să trăiască şi pe stradă, ajutat fiind şi de vârstă şi sănătate, acum puterile l-au părăsit. Ajuns la aproape 60 de ani, Nicolae Staicu se roagă ca autorităţile locale sau un om cu suflet să-l vadă şi să-l ajute. Vrea doar un adăpost pentru ca iarna care bate la uşă să nu-l mai găsească pe drumuri.
M.B.
