Pasiune, tradiţie, istorie

0
41
http://webmobile.xdev.ro/fagarastv/player.html

reportaj-maria-chima-tantiFiecare om are o pasiune. Nu sunt însă mulţi cei care dedică pasiunii lor o parte din viaţă. Maria Chima, o localnică din Mândra, nu numai că şi-a dedicat pasiunii o mare parte din propriul timp, ci şi o parte din locuinţă. Femeia, pasionată de obiectele vechi ţărăneşti, şi-a transformat una dintre încăperile casei într-un loc în care şi-au dat mâna pasiunea, istoria şi tradiţiile Ţării Făgăraşului.

Pasiune de o viaţă

Maria Chima şi-a transformat pasiunea într-un mod de viaţă. Una dintre încăperile casei sale seamănă mai mult a muzeu. Zecile de obiecte vechi ţărăneşti adunate în decursul anilor le-a pus la loc de cinste, în „camera de dinainte“. Încă de uşă te întâmpină o parte de istorie. De la covoarele ţesute la război, perdeluţele de pe vremea bunicii şi lampa care e atât de veche încât nimeni nu-şi mai aminteşte de unde e şi până la icoanele pe sticlă care împodobesc pereţii, laiţa, lada de zestre sau costumele populare, toate au propriul lor trecut. Şi reprezintă o istorie – a neamului Ţării Făgăraşului. Şi totuşi, nu a fost deloc simplu ca tot acestec petic de istorie să ajungă în viaţa de zi cu zi a familiei Chima. “Am lucrat cititor-încasator la Distrigaz. Munca mea presupunea să intru în casele oamenilor, să citesc contoarele de gaz. Cum sunt o fire sociabilă, mă împrieteneam foarte repede cu oamenii. Astfel, de multe ori mă pofteau în casă, iar eu, pasionată de tradiţii şi de obiectele vechi, acolo unde vedeam astfel de lucruri, îi rugam pe oameni să mi le dea mie. Aşa am reuşit să-mi fac acest mic muzeu”, ne-a povestit Maria Chima.

reportaj-maria-chima-obiecteIubesc toate obiectele!

Fiecare obiect are propriul trecut. Un trecut atât de îndepărtat încât mulţi dintre cei cărora le-au trecut prin mâini nu mai sunt pe această lume. “Laiţa e, cred eu, cel mai vechi obiect. Nici nu ştiu exact când a fost fabricată, dar cu siguranţă are mai bine de 100 de ani. Am găsit-o la cineva în Grid. Am achiziţionat-o şi apoi am dus-o la cineva la Sibiu să o recondiţioneze. Multe dintre obiecte le am de la soacra mea. Costumele populare, pernele acestea vechi sunt de la soacra mea. Icoanele le-am găsit într-un pod, la cineva în Mândra. Nici măcar nu pot spune că am un obiect preferat. Le iubesc pe toate, pentru că obiect cu obiect, am reuşit să realizez acest mic muzeu”, a mai spus Maria Chima.

Unele dintre obiecte au fost mai greu de achiziţionat. Unii dintre vechii proprietari s-au lăsat cu greu convinşi să renunţe la ele. Şi totuşi, au renunţat. Poate dacă Maria Chima nu era o pasionată a obiectelor populare, acestea s-ar fi pierdut în timp. “Îi convingeam destul de uşor pe oameni să renunţe la aceste obiecte. Majoritatea erau uitate, pentru că nu mai erau folositoare, iar oamenii nu se gândeau să le recondiţioneze. M-am luptat însă foarte mult să obţin un cuier de la o vârstnică. Aceasta nu a vrut cu niciun chip să renunţe la el. Până la urmă însă, a cedat şi iată că şi cuierul face parte acum din colecţia mea”, a mai spus Maria Chima.

Valoare sentimentală

Maria Chima a fost mereu pasionată de tradiţii şi de viaţa strămoşilor. Încă de mică era atrasă de tot ceea ce însemna viaţa bunicilor ei. Când s-a căsătorit şi a ajuns la Mândra, şi-a transformat pasiunea într-un mod de viaţă. Acum, în casa familiei Chima se află o adevărată comoară. Cu o valoare mai mult sentimentală, decât financiară. Şi tocmai de aceea, infinit mai mare. Sunt zeci de obiecte care ne arată cum au trăit strămoşii noştri. O valoare pentru Ţara Făgăraşului, întrucât majoritatea obiectelor provin de aici şi au fost folosite de cei care au pierit demult, dar prin peticul de istorie, creat de Maria Chima, ei vor rămâne mereu lângă noi.

LĂSAȚI UN MESAJ