Părintele Teofil a plecat la cer

Părintele Teofil Părăian de la Mănăstirea „Constantin Brâncoveanu“ de la Sâmbăta de Sus a plecat la cer. Duhovnicul s-a stins din viaţă joi, 29 octombrie la 80 de ani. Chiar dacă sufletul lui s-a mutat la ceruri, cuvintele sale rămân însă mereu vii şi ne vor atinge inimile aşa cum au făcut-o mereu.

A trăit o viaţă în întuneric, dar a văzut mai bine decât oricine lumina sfântă.
Acum, a plecat spre veşnicie. Părintele Teofil Părăian de la mănăstirea Sâmbăta de Sus s-a stins din viaţă şi a lăsat un gol imens în sufletele celor care l-au cunoscut. Părintele a fost şi va rămâne o binecuvântare pentru Ţara Făgăraşului dar şi pentru credincioşii de pretutindeni. „Pentru Ţara Făgăraşului şi nu numai, pentru familia în care s-a născut, pentru Mănăstirea de la Sâmbăta de Sus dar şi pentru întreaga Ţară Românească părintele Teofil a fost reprezentativ în ceea ce priveşte trăirea duhovnicească, cuvântul şi vorbire. Cu toate că părintele Teofil era lipsit de darul vederii a fost înzestrat de Dumnezeu cu alte multe daruri: o minte sclipitoare, trăire în credinţă şi în dragoste. Cu darul vorbirii a câştigat de-a lungul anilor inimile tuturor, începând de la bătrâni şi până la tineri. Regretăm plecarea din rândul nostru dar cu siguranţă părintele Teofil se va mântui şi va câştiga Raiul despre care a vorbit în tot timpul vieţii sale“ ne-a spus părintele Ioan Ciocan, protopopul Făgăraşului.

Părintele Teofil Părăian, cel care a sădit cuvinte de mântuire în inimile a mii de credincioşi s-a născut în 3 martie 1929, în satul Topârcea, din judeţul Sibiu. Din anul 1953, s-a alăturat obştii de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. Părintele a fost lipsit de lumina ochilor, dar a purtat-o cu sfinţenie în suflet. Cu această lumină a adus de-a lungul anilor bucurie miilor de credincioşi care au avut privilegiul de a-l cunoaşte. A fost şi va rămâne unul dintre marii duhovnici ai ortodoxiei româneşti.

Chiar dacă sufletul lui s-a mutat la ceruri, cuvintele sale rămân însă mereu vii, şi ne vor atinge inimile aşa cum au făcut-o mereu.
„Mă cheamă Teofil şi asta înseamnă iubitor de Dumnezeu. Sunt şi doresc să fiu, tot mai mult, iubitor de Dumnezeu“ spunea nu demult părintele care ne-a obişnuit de câteva zeci de ani să ne fie aproape şi să ne îndrume.
Cuvintele lui ne-au învăţat, mai presus de toate, bucuria credinţei.
Părintele Teofil a fost un om al bucuriei. S-a bucurat mult de darurile aduse de credinţa în Dumnezeu.
S-a bucurat de viaţă şi de multe ori afirma că este fericit!
I-a iubit pe oameni, iar cei care-l vizitau au avut parte întotdeauna de o vorbă de bine din partea Părintelui Teofil. A fost apropiat de tineri şi a încercat întotdeauna să le arate acestora calea cea dreaptă.
“Veşnicia ţi-o trăieşti încă de aici” spunea părintele care acum nu mai e printre noi. A plecat spre veşnicie! Dumnezeu să-l odihnească în pace!