Omul sfinţeşte locul

0
24
http://webmobile.xdev.ro/fagarastv/player.html

ciocoiu-edit1„Domnule dragă, pentru un primar, acum e vremea să nu doarmă deloc“, îmi spunea, în urmă cu mai bine de doi ani, un primar dintr-o comună a Ţării Făgăraşului. Precizez, era în februarie 2008. Criza era încă departe, economia era în creştere, iar acel primar îi avea pe ai lui (cei de aceeaşi culoare politică) şi la judeţ şi la guvernare. Şi cu toate astea, nu a stat cu mâna întinsă la aceşti mai-mari. Şi-a dat seama că perioada de obţinere a banilor europeni pentru dezvoltare structurală, ce se încheie în 2013, e o ocazie ce nu trebuie pierdută. Că acum e momentul să „tragi tare“, să nu ai somn, să munceşti pe brânci pentru comunitatea ta. Şi la fel ca el, mulţi alţi primari din Ţara Făgăraşului. Pentru că această ocazie nu se mai întoarce.

Şi s-au pus pe treabă. La început, nu ştiau nimic: cum se face, ce acte trebuie, cine te poate îndruma, cum trebuie procedat. Aveau doar DORINŢA. Ştiau doar că TREBUIE făcut, repede şi bine. Că satul, comuna are nevoie de aceşti bani ca de aer. Au învăţat din mers, ei şi mâna lor de oameni din primăria de la ţară. Documentaţii peste documentaţii, studii de fezabilitate, hârtii peste hârtii, acte peste acte, aprobări peste aprobări. ,,Potecă“ făcută pe drumurile către Bucureşti şi Alba Iulia, unde se luptau cu birocraţia, cerinţele şi condiţiile aparent absurde impuse de reprezentanţii Uniunii Europene. Nopţi nedormite, mâncat pe apucate, familii neglijate, plus gestionarea curentă a treburilor obştii, de la care nu puteau lipsi. Pentru că aşa-i la noi, mai ales la ţară: toată lumea vrea să vorbească cu primarul. Mai ales dacă e un fiu al satului, pe care toţi îl cunosc de când era mic copil. La toate astea se adăuga şi incertitudinea: nimeni nu-ţi garanta eligibilitatea proiectului, chiar dacă era corect realizat. Pentru că mulţi primari au făcut proiecte, dar numai câţiva au reuşit, după o muncă de aproape trei ani, să aducă bani europeni în comuna lor. Pentru drumuri, pentru aducţiuni de apă, pentru şcoli şi cămine culturale, pentru păstrarea tradiţiilor şi turism, pentru colectarea gunoiului şi mediu. Şercaia, Şinca Nouă, Recea, Ticuş. Apoi, Drăguş, Comăna, Lisa, Beclean, Voila, Mândra, Şinca Veche şi altele pe care nu mi le amintesc acum. Sunt cei care au reuşit, ale căror proiecte au obţinut finanţare. Bani mai mulţi sau mai puţini. Cu care vor face mai mult sau mai puţin.

Unii bani deja au ajuns, proiectele sunt deja în desfăşurare. Cum ar fi cel de colectare selectivă a gunoiului şi cu rampele ecologice de transfer. Care sunt aproape gata. Gata să trimită gunoiul spre rampa ecologică de la …Făgăraş! Care nu există! Care nici măcar nu se ştie unde va fi amplasată! Pentru edificarea căreia nu s-a mişcat niciun deget, deşi oficial, groapa de gunoi e închisă atâta timp. Şi aici ajung unde voiam să ajung: la punerea în oglindă a două realităţi. V-am expus mai sus ce au făcut nişte edili responsabili, cu mijloace logistice extrem de limitate şi cu o comunitate care i-a susţinut şi urmat. Ce avem de partea cealaltă, în ditamai municipiul Făgăraş? Un aparat funcţionăresc umflat şi ineficient, oglindă în miniatură a întregului aparat bugetar românesc. Un departament SPECIALIZAT în realizarea de proiecte pentru finanţare europeană, care n-a adus un euro de când există. Care ABIA ACUM realizează proiecte pentru includerea Cetăţii într-un circuit turistic. Sperăm că monumentul nu se va dărâma de tot până când va veni finanţarea! Dacă va veni! Un imobilism şi un dolce farniente ca pe vremea lui Bărbuţi, pe care mai toţi îl înjură, dar de care actualul primar, prin efectele muncii sale de doi ani încoace, nu se deosebeşte prin nimic.

Să fii primar când ai bani e uşor! Să ceri bani de la judeţ sau de la guvern, iar e uşor. Să ridici din umeri că n-ai putut face, că nu te-a ajutat conjunctura economico-socială sau coaliţia din consiliu, iar e uşor, ca de altfel, orice fel de justificare. Mai greu e să te descurci când nu ai, când trebuie să faci din rahat bici, când trebuie să treci la treabă, tu şi cei din subordinea ta. Când trebuie să faci ordine în primul rând în curtea ta şi să fii surd şi orb la orice influenţe şi la orice şpăgar care te trage de mânecă pentru un favor.

Asta dacă mai vrei vreun mandat. Dacă vrei ca memoria comunităţii să te reţină ca pe unul care a făcut ceva concret şi palpabil pentru oraşul ăsta. Ca pe un om care a sfinţit locul, precum aceşti primari de la ţară, spre care trebuie să ne uităm cu respect. Nu doar ca pe un nume dintr-o listă, din dreptul unui mandat de patru ani.

LĂSAȚI UN MESAJ