Moaștele Sfântului Luca al Crimeei au ajuns la Mănăstirea Sâmbăta

0
284
http://webmobile.xdev.ro/fagarastv/player.html

Locuitorii Țării Făgărașului și nu numai, se pot închina la racla cu moaştele Sfântului Luca al Crimeei, medicul trupului şi al sufletului, care au fost aduse la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. Născut în familia unor credincioși ortodocși ruși, Luca al Crimeei a fost chirurg şi profesor universitar şi este considerat unul dintre marii predicatori ai secolului trecut. A fost numit şi „doctorul fără arginţi”.
Sfântul Luca al Crimeei este un sfânt al veacului nostru, el a trăit între anii 1877 și 1961, fiind mai întâi medic chirurg, iar mai apoi arhiepiscop.
Numit adesea drept doctor „fără-de-arginţi”, Sfântul Luca al Crimeei a fost un ierarh mărturisitor ce a pătimit mult pentru dragostea şi credinţa lui în Hristos în temniţele comuniste. Sfântul Luca s-a născut în anul 1877, într-o familie cu nobile rădăcini strămoşeşti. Valentin Voino-Iasenetki, după numele său de mirean, a primit o aleasă educaţie. Înclinând mai întâi spre pictură, tânărul Valentin îşi va îndrepta paşii spre Academia de Arte Frumoase din Kiev. După un timp renunţă la pictură, își îndreaptă atenția spre medicină și se înscrie la Facultatea de Medicină din Kiev.
În anul 1904, în cadrul războiului ruso-japonez, sfântul va sluji pe post de medic chirurg, în slujba Crucii Roşii, adică fără salariu. Vreme de aproape un an, sfântul va îndeplini misiunea de chirurg prin mai multe spitale de ţară, lipsite de fonduri şi într-o stare de sărăcie avansată. Între timp, tânărul Valentin se va căsători cu Ana, împreună cu care va avea patru copii.
În anul 1916, doctorul Valentin hotărăşte să-şi publice experienţele medicale într-o carte de medicină, numită Eseu despre chirurgia infecţiilor septice.  În 1917, Valentin se stabileşte împreună cu familia în oraşul Taşkent, unde primeşte postul de medic-şef al spitalului din localitate. O boala incurabilă cauzează moartea timpurie a soţiei sale, Ana. Astfel, sfântul va rămâne singur, cu cei patru copii ai săi.
În anul 1921, este hirotonit preot, primind numele monahal Luca. Hirotonia unui chirurg, ba încă a unuia dintre cei mai buni, a nemulțumit conducerea comunistă a vremii.
În anul 1923, părintele Luca ajunge episcop al regiunii Taşkent, iar după hirotonie este arestat imediat. Urmează un lung şir de ani de pribegie şi suferinţe în închisorile sovietice.
Fiind un chirurg foarte bun, episcopul Luca primeşte acceptul de a opera în spitalele de prin închisorile prin care este purtat. Fiecare operaţie începea şi se termina cu rugăciune către Maica Domnului, iar curăţarea trupului cu iod, pentru dezinfectare, o făcea în semnul crucii.
Bolşevicii hotărăsc să-l trimită pe episcop la Cercul Polar de Nord, urmând ca apoi să fie trimis în regiunea Arhangelsk pentru înca vreo trei ani. După aceasta, sfântul va mai primi un al treilea exil, în îndepărtata Siberie. În anul 1946, după terminarea perioadei de detenţie, datorită meritelor deosebite în studiul medicinii, cât şi pentru lucrarea Eseu despre chirurgia infecţiilor septice, sfântul va primi Premiul Stalin. Sfântul Luca împarte banii primiţi ca premiu orfanilor de război.
Tot în anul 1946, Sfântul Luca este numit arhiepiscop de Simferopol şi Crimeea. Sfântul Luca al Crimeei și-a terminat socotelile pe pământ în data de 11 iunie 1961. Doctorul trupurilor şi al sufletelor semenilor săi a fost canonizat în anul 1996, în ziua de 18 martie.

LĂSAȚI UN MESAJ