Se spune ca într-o zi, Soarele, a vrut să joace și el într-o horă. Pentru aceasta, a coborât pe Pământ sub înfățișarea unui tânăr. Un Zmeu a profitat de faptul că Soarele a coborât pe pământ, iar puterile i s-au micșorat, l-a răpit și l-a închis departe de ochii lumii. Pentru că nu mai exista căldura soarelui, iar razele acestuia nu mai mângâiau pe nimeni, lumea s-a schimbat, păsările și-au oprit cântecele, natura s- a oprit, iar nici măcar copiii nu mai râdeau. Un tânăr, pe nume Mârțișor, a avut însă curajul să îl înfrunte pe zmeu pentru a-l elibera pe bătrânul Soare. După ce a străbătut un drum lung, de trei anotimpuri: vară, toamnă și iarnă, curajosul tânăr a ajuns la zmeu și s-a luptat cu acesta zile și nopți în șir, până l-a învins. Pomii au înverzit, florile și-au deschis petalele, păsările și-au trimis cântecele fericite către ceruri, iar copii și-au adus aminte să râdă. Soarele a fost eliberat și a readus lumea la viață, însă tânărul nu a apucat să se bucure de el, din cauza rănilor din timpul luptei, iar tot sângele lui s-a scurs pe zăpada imaculată.
Oamenii nu au uitat însă vitejia și dăruirea viteazului ce eliberase soarele și, la începutul fiecărei primăveri, au început să împletească șnurul mărțișorului.
Șnurul este de fapt, conform traditiei populare, ceea ce se dăruiește de Mărțisor. Băieții sunt cei care ar trebui să îl primească, dar tradiția s-a modificat în timp, iar femeile sunt cele care primesc mărțisor în zilele noastre. Roșul simbolizează sângele voinicului, dragostea și puterea de sacrificiu, iar albul este asociat cu puritatea zăpezii, dar și a ghioceilor, care au înflorit în număr foarte mare exact în locul unde sângele eroului s-a scurs. Astăzi, mărțișorul este purtat primele douăsprezece zile ale lunii martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că aceasta aduce belșug în casele oamenilor. Dacă cineva își pune o dorință în timp ce atârnă mărțișorul de pom, aceasta se va îndeplini cu siguranță.
