Mai sus de Şercaia, cum treci Oltul, în deal, se află Hălmeagul. Peisajul e demn de admiraţia trecătorilor, dar satul şi-a pierdut din farmec, odată cu trecerea timpului. Localnicii s-au îndreptat spre alte meleaguri şi şi-au lăsat în urmă casele care cu timpul au ajuns ruine. Pentru cei care ştiu cum era Hălmeagul odinioară, aceste cuvinte sunt grele. Vechiul sat unguresc înseamnă „acasă“ pentru mulţi dintre maghiarii aflaţi acum la Târgu Mureş, Miercurea Ciuc, sau chiar în Ungaria. Cu toţii însă se întorc atunci când vremea le permite fie doar pentru a lua parte la slujbele religioase din cel mai vechi locaş de cult din Ţara Făgăraşului. Din cele peste 260 de familii care au locuit vreodată în Hălmeag, 80% sunt de etnie maghiară.
Sat unguresc din secolul XI
Iosif Veres, preotul evanghelic din Hălmeag, povesteşte că satul ar fi fost înfiinţat în secolul al XI-lea de către împăratul Ungariei Andrei al II-lea. „Hălmeagul a fost până în anul 1860 un avanpost militar, format doar din secui. În sat exista o granizoană formată din 100 de soldaţi, care păzeau graniţa de sud a Transilvaniei, pe vremea când aceasta aparţinea Imperiului Austro-Ungar. Însă după 1860 a fost desfiinţată garnizoana.
O altă teorie despre originea satului a fost formulată de un grup de arheologi, care au descoperit că Hălmeagul este o localitate mult mai veche. La aproximativ 4 kilometri nord-vest de sat aceştia au descoperit o aşezare romană rurală. Materialul arheologic recoltat constă din fragmente de chirpici şi ceramică roşie şi cenuşie.
Biserica şi fanfara – mândria hălmegenilor
Mândria hălmegenilor e „biserica ungurească“, după cum o numesc oamenii locului. E cel mai vechi locaş de cult din întreg Ardealul. Construită în stil roman în anul 1160, biserica a fost iniţial de rit catolic. Cu timpul a fost transformată în biserică Evanghelică după religia localnicilor. Legenda spune că în această biserică există un tunel secret, ce leagă Hălmeagul de Cetatea Făgăraşului. Tunelul se pare că există, însă nimeni nu a avut îndrăzneala să pătrundă în el, să afle unde duce.
Un alt motiv de mândrie al hălmegenilor este fanfara satului. Deşi în multe localităţi din Ţara Făgăraşului, în special acolo unde existau comunităţi săseşti, existau fanfare, acum sunetele acesteia se mai aud doar la Hălmeag, în zilele de sărbătoare.
Împărăteasa Sissi la Hălmeag
În incinta celei mai vechi biserici din Sud-Estul Europei, poate fi admirat ultimul bust al împărătesei Sissi rămas intact în Transilvania. Bătrânii povestesc că, imediat după Revoluţia din 1848, în Ardeal au rămas foarte mulţi copii orfani. Atunci, Sissi a făcut o donaţie exorbitantă pentru copiii rămaşi fără părinţi din 96 de localităţi din ţara noastră. În fiecare dintre aceste localităţi a fost sculptat câte un bust al împărătesei şi pus la loc de cinste. Din păcate, în perioada comunistă au fost distruse 95 dintre aceste statui, iar cea de la Hălmeag este ultima rămasă. Din păcate, nimeni nu ştie cine a fost sculptorul.
Împărăteasa Austriei şi regina Ungariei este cunoscută ca cea care i-a şocat pe curteni pentru că şi-a construit o baie personală şi o sală de sport.
Sissi era o tânără ducesă. În vara anului 1853, ea l-a întâlnit pe împăratul Franz Joseph al Austriei, cu care s-a şi căsătorit, deşi avea doar care avea doar 15 ani.
Din păcate, tânăra împărăteasă a fost nefericită de modul de viaţă strict de la curte, întărit de soacra sa. Încă din primi ani de căsătorie, Elisabeta şi-a găsit refugiul în izolare şi suferinţa. Mai târziu a început să călătorească. Îi plăceau foarte mult Băile Herculare, unde şi acum există o vilă cu numele ei.
Maialul – sărbătoarea primăverii
Vestite erau odată sărbătorile câmpeneşti ale maghiarilor. Maialul de la 1 mai era prima sărbătoare câmpenească din an, sărbătoarea primăverii şi a renaşterii. Toţi maghiarii din sat, gătiţi de sărbătoare, cu coşurile pline cu de-ale gurii, se urcau în căruţe şi, în ritmul fanfarei, porneau spre pădure. De la bebeluşi şi până la bătrânii satului, toată suflarea cânta, dansa şi participa la concursuri. Localnicii spun că şi azi mai sărbătoresc Maialul, dar nu mai sunt atât de mulţi oameni care vin la sărbătoarea câmpenească. Deşi întotdeauna Maialul s-a ţinut la 1 mai, nu a avut niciodată legătură cu Ziua Muncii.
sursa foto:mapio.net
