La pas prin Țara Făgărașului- Crihalma, satul jocului ,,Fecioreasca fetelor,,

0
520
http://webmobile.xdev.ro/fagarastv/player.html

Aflat în comuna Comăna, satul Crihalma este încărcat de istorie şi tradiţii. Oameni satului sunt foarte primitori. Chiar dacă eşti un străin în satul lor, ei te salută şi sunt dornici să îţi dea informaţiile de care ai nevoie. Satul este cunoscut pentru că de aici provine jocul popular al „Fetelor de la Crihalma“, sau „Fecioreasca fetelor“. Acest joc popular a ajuns celebru în toată ţara și este jucat în toate regiunile.
Istoricul satului
Data întemeierii satului nu se cunoaşte, deoarece nu există documente care să ateste acest lucru. Au existat unele acte la Curtea Grofească, dar au fost distruse în Revoluţia de la 1848 şi apoi în anul 1916. Totuşi găsim o atestare în anul 1490, când fusese dat ca „feud“ unui nobil ungur, pe nume Tetros de Kopan. Satul mai este menţionat şi în cartea „Peregrinul Transilvaniei“, de călătorul – scriitor Ioan Codru Drăguşanu.
Legenda satului
O poveste din bătrâni spune că pe teritoriul satului trăia un crai şi o crăiasă uriaşi, care aveau două fete. Aceştia şi-au clădit o cetate, cu ajutorul uriaşilor din slujba lor. Fetele erau însă foarte neascultătoare. Într-o zi au luat nişte gărgăuni şi au început să se joace cu ei. Dar de fapt gărgăunii erau un om cu boii lui, iar fetele i-au aruncat în Olt. Atunci părinţii fetelor, care le spuseseră că nu au voie să se joace cu oamenii şi cu atât mai puţin să le facă vreun rău, le-au alungat de supărare. Cele două fete, pline de ură, au dat cu piciorul în Dealul Craiului şi aşa s-a născut Valea Craiului. Uriaşul le-a blestemat, iar ele de supărare au luat în spate cetatea părinţilor de pe Dealul Craiului şi au fugit prin furtuna ce se dezlănţuise până în dealul Cohalmului (Rupea). După o vreme, obosind, au lăsat cetatea pe deal şi au murit îngropate sub cetate. Crăiasa a plâns mult şi din lacrimile ei s-a născut Fântâniţa Doamnei, care curge şi formează Valea Crăiţei. Crăiţa se crede că a fost înmormântată în dealul de lângă Gruiul Craiului, numit Dealul Crăiţei.
Bătrânii au convingerea că această legendă este adevărată, datorită denumirilor ce au rămas peste timp cum ar fi: Dealul Crăiţei, Valea Crăiţei, Gruiul lui Crai şi altele.
Curtea Grofească din Crihalma
În anul 1490, regele ungur Vladislav dăruia, din „Fondus regii“ (dreptul regelui asupra pământului), o parte din pământul de la Crihalma ca „feud“ nobilului ungur Tetros de Kopan, din Turda. Acesta vinde terenul cu 300 de galbeni familiei nobile române Matei Mailat, din satul Comăna de Jos. Aici, în timp, familia Mailat a construit un conac impresionant, cu grajduri şi moară. Curtea grofească avea o grădină plină cu pomi fructiferi. În anul 1537, Ştefan Mailat dă fratelui său Dumitru averea de la Crihalma, numindu-l „mare proprietar“; Ştefan moare în închisoarea de la Constantinopol, unde a ajuns după ce a fost arestat de turci. În anul 1570 averea trece în proprietatea unei fiice a lui Dumitru Mailat, care se căsătoreşte cu un grof pe nume Petki, din regiunea Ciuc, şi care ajunge stăpân al moşiei din Crihalma. Aceasta familie rămâne moştenitoarea conacul timp de 355 de ani. Până în anul 1840, toţi urmaşii familiei Petki se numesc Josef. În anul 1909 conacul, magaziile, grajdurile, grădinile şi parcul aparţin Cavalerului Carol Auben.
Moşia a fost distrusă în anii care au urmat pentru pământul bun şi fertil unde era construit conacul. Astăzi nu a mai rămas decât o parte dintr-un grajd şi clădirea morii.
Iobăgia la Crihalma
De menţionat şi subliniat este că satul Crihalma a fost un sat de iobagi. Aceştia erau aserviţi moşiei stăpânită de grofi „domni de pământ“. Stăpânii urmăreau doar îmbogăţirea pe spatele şi munca ţăranilor. Pe grofi nu îi interesa soarta şi viaţa iobagilor ce lucrau moşia, considerându-i doar unelte de muncă. Aceştia erau persecutaţi pentru religia lor, fiind consideraţi „schismatici“ şi obligaţi să treacă la catolicism. Dacă ţăranii întârziau la muncă, erau biciuiţi. Ei nu aveau dreptul să  pescuiască în Olt şi nici să vâneze. Vara, când se făcea fânul, aceştia lucrau pentru domn, dar în cazul în care fânul domnului se deteriora de la ploaie sau din alte cauze, ţăranii trebuiau să plătească cu propriul fân. Aşa că animalele iobagilor rămâneau peste iarnă fără hrană. Pe lângă toate acestea, iobagul trebuia să de-a „plocoane“ domnului de Paşte şi de Crăciun. Aceste „plocoane“ constau în: vaci, viţei, miei, purcei. Toate  ajungeau pe masa grofului. În anul 1792 erau în Crihalma 73 de famili de iobagi.
Biserica din sat
Primul locaş de cult din sat despre care se cunosc date este o biserică de lemn, situată pe „Dealul Bisericii“, deasupra Văii Crăiţei.
Aceasta era construită în stil navă, cu tinda întunecoasă, pentru că nu avea fereastră. Numeroase icoane erau aşezate pe iconostasul de lemn. Tavanul bisericii era construit din scânduri de brad. Uşile laterale şi cele împărăteşti se păstrează în actuala biserică din sat. Pentru clopotele bisericii s-a construit un turn separat de biserică. După spusele bătrânilor, biserica ar fi fost adusă din valea Comănii de Sus, unde ar fi servit ca schit călugărilor de la mănăstirea de acolo. Se crede că acest schit ar fi fost mutat în sat din acuza năvălirii turcilor şi a persecuţiilor calvinilor şi romano-catolicilor din anul 1541. Pe mai multe obiecte din biserica veche au fost găsite diferite inscripţii care reprezentau evenimente importante din aceea perioadă. În timp, biserica de pe deal s-a deteriorat şi sătenii s-au hotărât să construiască alta. Acesta a fost terminată în anul 1911, când a fost sfinţită cu hramul „Cuvioasa Paraschiva“. Biserica are formă de corabie cu trei cupole. Interesant este că în locaşul de cult sunt două intrări: una pe lateral, pentru bărbaţi şi alta din spatele bisericii, pentru femei. Impresionanta pictură te face să uiţi pentru un moment de toate grijile. Iconostasul din lemn, foarte frumos pictat. Întreaga pictură a fost realizată de artistul Nicolae Ţalea, care a pictat şi la Mănăstirea de la Sâmbăta de Sus.
Şcoala  
La început, şcoala se făcea în case particulare. Învăţătorii erau cantorii, fiind singurii care îşi dădeau interesul pentru educarea sătenilor. Primul elev care a studiat mai departe a fost Ioan Popovici; acesta a devenit apoi preot în sat. În anul 1800 exista primul local de şcoală. Era o căsuţă mică, fără bănci, ci doar cu scăunele cu trei picioare. Primul învăţător cu pregătire superioară a fost Cheorghe Chindea, care avea două clase de liceu. Acesta a studiat la Liceul Andrei Şaguna din Braşov şi apoi a urmat cursuri de învăţător la Sibiu. În anul 1896, învăţătorul Ioan Buzete îl ajută pe preotul din sat să construiască o nouă şcoală, cu trei săli de clasă şi mobilier. Clădirea există şi astăzi, dar a fost mărită şi modernizată.
Fecioreasca fetelor
„Fecioreasca fetelor“ sau „Crihalma“ este un joc popular inventat de fetele din satul Crihalma. Profesoara Eugenia Fuciu ne-a povestit cum a apărut acesta: „Fetele se adunau în şezători şi după ce munceau, vroiau să se distreze. Ele au văzut cum jucau feciorii fecioreasca şi au încercat să îi imite. Nu au reuşit să reproducă jocul aşa cum îl jucau feciorii, aşa că au improvizat figuri“.  Fetele de la Crihalma au devenit cunoscute peste tot în ţară şi chiar peste hotare.
Tradiţii de peste Olt
Şi în acest sat tradiţiile au jucat un rol important. În trecut sătenii păstrau cu sfinţenie obiceiurile de la străbuni. Cu ocazia sărbătorilor de iarnă se adunau feciorii din sat şi organizau ceata. Ei mergeau la colindat în Ajunul Crăciunului, iar în prima zi de Crăciun organizau jocul. Şezătoarea a fost nelipsită şi de la Crihalma. În sat erau două şezători: una de fete şi una de femei mai bătrâne. Acestea coseau, ţeseau şi făceau alte meşteşuguri populare. Mulţumiri doamnei prof. Eugenia Fuciu, preotului Octavian Roşală, domnului profesor Gheorghe Vlad şi domnului Dumitru Gălbează. Cea mai mare parte a datelor prezentate au fost culese din „Monografia satului Crihalma“, scrisă de preotul Dionisie Bucur.

LĂSAȚI UN MESAJ