Între ce se vede la televizor şi ce este aici este o mare diferenţă.

3
118
http://webmobile.xdev.ro/fagarastv/player.html

ionut-2Interviu cu regizorul de montaj şi operatorul Ionuţ Borzea
Colegul meu Ionuţ Borzea este un personaj. Mereu plin de energie, dar mai mereu cu capsa pusă. Dispus tot timpul ,,să pună osul”, dar mereu cu gura mare. Profesionist fără cusur, dar care petrece ore în şir pe site-urile de socializare. Altfel spus, un drăguşean cu personalitate. Un om câteodată incomod, dar un om pe care te poţi baza în orice moment. Chiar dacă îl scoli noaptea din somn. Nu e uşor să lucrezi cu Ionică, dar viaţa fără el ar fi mult mai plicticoasă.

De când durează povestea ta de dragoste cu televiziunea?
Sincer, nu ştiu. Parcă au trecut 7 ani, dar parcă a fost ieri. Dar în lumea televiziunii am păşit în vara lui 2004 era campania electorală. Mixmedia, cum se numea atunci, căuta o voce masculină pentru ştiri radio. Am venit, Ioana Haşu m-a înregistrat şi când mi-am auzit vocea pentru prima oară, m-am speriat; Cătălin m-a încurajat, a zis că o să fie bine. Am stat pe aici în timpul campaniei 2004, cumpăram sandvişuri, făceam secretariat, vindeam ziare. În septembrie, Sandu m-a întrebat ce vreau să fac mai departe, iar eu i-am spus că vreau sa fiu cameraman. Mi-a spus atunci: ,,Demonstrează-mi că poţi!”. Am luat camera şi am mers pe teren, am filmat, deşi nu eram angajat, Festivalul ,,Cavalcada Ţării Făgăraşului”, o zi întreagă. Eram mort de obseală, iar Sandu m-a sunat seara să imi spună că la Casa de Cultură este concurs naţional de skandenberg. Habar nu aveam cu ce se mănâncă, am mers, am filmat şi de atunci, din septembrie 2004, am fost angajat. Cam ăsta este începutul. Au fost zile şi mai bune şi mai rele, cu mai multe bucurii şi cu mai puţine, dar e o muncă plăcută.

De ce ai ales presa? Ce te-a atras? Câtă idee aveai atunci despre ceea ce se întâmplă aici?
Am terminat facultatea şi îmi căutam un loc de muncă. Am fost angajat la Primărie pe perioadă determinată şi, prin nişte cunoştinţe, am aflat că se fac angajări la televiziune. Am venit, mi-am depus CV-ul. Iar după două zile am fost sunat să mă prezint la intrviu. Sincer, nu ştiam cu ce se mănâncă televiziunea. Îmi plăcea ce vedeam la televizor, ca telespectator, dar nu ştiam ce-o să se întâmple. Deşi între ce se vede la televizor şi ce este aici, este o mare diferenţă.

Odată ce ai văzut cu ce se mănâncă, ai fost descurajat, dezamăgit sau ai fost atras?
De la început mi-a plăcut să fac ceea ce fac şi poate din cauza asta am rămas. Mi-a plăcut tot, munca, colectivul şi tot ce înseamnă relaţiile pe care ţi le faci aici. Ai de a face cu directori, cu primari, cu preşedinţi, numai oameni importanţi.

Eşti absolvent de sociologie. Cât te-a ajutat asta în ce faci acum, în relaţia cu oamenii?
Oarecum m-a ajutat, pentru că am încercat să-i înţeleg. De multe ori, prin felul meu de a fi, i-am dezamăgit sau i-am supărat, pentru că ăsta sunt eu, prea sincer şi prea direct. Mai puţină diplomaţie, ce gândesc aia spun, nu mă feresc şi de acolo se ajunge la anumite discuţii.

ionut-17Eşti şi regizor de emisie şi operator de teren, faci şi montaj de ştiri. Care din ele e mai grea? Să le luăm pe rând.
La regia de emisie nu e greu nimic, atât că trebuie să respecţi o anumită ordine. Toate materialele filmat şi reclamele, promo-urile trebuie puse într-o anumită ordine, conform programării, astfel încât să se suprapună perfect cu timpul de emisie alocat de la Antena 1. Bineînţeles, timpii de la Antena 1 sunt aproximativi şi noi trebuie să ne luăm o marjă de eroare, să modificăm din mers, în funcţie de ei, dacă situaţia o cere. Dar mai se ivesc probleme, ba nu ai semnal, ba pică PC-ul, ba se ia curentul şi trebuie să reacţionezi în câteva secunde, pentru că altfel oamenii rămân fără ceea ce tu ar trebui să le oferi.

Dar când faci regia de emisie la emisiunea care se înregistrează în studio?
Oooo, acolo e simplu. Nu ai alte probleme decât sunetul sau imaginea sau eventual să se blocheze mixerul video sau, Doamne fereşte, să se ia curentul. Mi s-a întâmplat să fac probe de sunet înainte de emisiune şi când să fac emisiunea în direct, mi-a picat sunetul. Norocul a fost că au fost persoane pe lângă mine care au umblat la mixerul audio, astfel am putut să duc la bun sfârşit emisiunea.

Operatoria de teren?
Operatoria de teren e simplă. Înainte să ieşi , trebuie să ai camera pregătită, baterie, casetă, eventual un cablu pentru transfer de imagini şi evident, microfonul. Mi se pare uşor pentru că o fac cu plăcere, dar trebuie să filmezi şi pe ger şi pe caniculă şi pe ploaie, fel şi fel de oameni inclusiv unii foarte furioşi; rişti să fii agresat, cum am şi fost, deci sunt şi părţi neplăcute.

Ce-ţi place să filmezi şi ce nu?
Nu îmi place să filmez simpozioane, lansări de carte, mă plictisesc şi nu mă provoacă profesional. Ce îmi place să filmez, poate o să şochez pe mulţi, sunt evenimentele în derulare şi accidentele.

Pare morbid, eu te înţeleg pentru că sunt un fenomen, alţii ar spune că suntem morbizi.
Nu, nu suntem, deşi poate pentru mulţi oameni ar părea ceva ieşit din comun. Ca şi om, un accident cu 5 morţi mă şochează, totuşi au murit 5 persoane, dar ca şi operator, este un eveniment care nu trebuie ratat. Este ceva bun de difuzat şi de arătat.

ionut-221Ţie nu ţi-a fost greu când te-ai pus în circumstanţele acelea, frig, căldură, oameni furioşi, condiţii grele de filmare ?
Este greu pentru că întâlneşti fel şi fel de oameni, încerci să filmezi, îţi spune ba dă-te mai încolo, ba nu mă filma, ba îmi dă peste mână, îmi dă peste cameră, am luat-o şi peste faţă. Există şi pericolul să aluneci, să cazi, să strici cadrul. Acum câteva săptămâni am filmat proiectilele de pe Berivoi, era pericol de explozie. Am fost la un accident la Sâmbăta de Jos, eram lângă mort şi mi s-a atras atenţia să nu îl calc. Bineînţeles că nu l-am văzut, pentru că era acoperit şi ploua. Când a fost descoperit, i-am văzut toate intestinele; prima senzaţie a fost de vomă, însă m-am adunat: mi-am dat seama că trebuie să îmi revin şi am filmat mai departe.

Asta e partea urâtă.
Părţi urâte mai sunt. M-am întâlnit cu un foarte bun prieten venit din Italia, iar câteva zile mai târziu am fost să filmez un accident. M-am dus să filmez maşina, ce mai era din ea, creierii ce erau pe plafon şi mi-am dat seama că eu cunosc maşina aceea. Nu ştiam de unde. L-am întrebat pe poliţist a cui era maşina şi mi-a spus că mortul era chiar prietenul meu venit din Italia. Dacă nu era colega lângă mine să mă ţină, cădeam jos, leşinam. A fost unul din prieteni mei buni.

La montajul de ştiri ai nevoie şi de creativitate sau ajunge să înveţi tehnic lucrurile?
Nu, trebuie să ai şi multă creativitate şi multă atenţie. Dar pentru a face o ştire de creaţie îţi trebuie timp şi multă imaginaţie şi bineînţeles, şi ajutorul celui care o scrie. De unul singur nu poţi să o faci, nu o să mă pot compara niciodată cu un băiat de la montaj de la o televiziune mare, care probabil are lÂngă el la montarea unei ştiri încă vreo 2-3 producători şi un reporter. Lângă mine nu e nimeni. Sunt eu şi colega mea. Noi trebuie să fim atenţi, să facem din imaginile pe care le avem şi prin sunet, ca totul să fie cât mai atractiv, pentru ca oamenii să ne vizioneze.

De ce calităţi are nevoie un om ,,tehnic’’ dintr-o televiziune? Pe care crezi că le posezi şi unde crezi că mai ai de lucrat?
Eu sunt prea împrăştiat, nu ştiu ce sfat aş putea da unui om care vrea să lucreze în televiziune, dar e clar că ar trebui să aibă un stomac sănătos, nişte nervi de fier, să reziste în regim de stres. Mi s-a întâmplat să intru în emisie la 16 şi 20, iar eu la 16 fix înregistram încă; în 20 de minute trebuia să am minim 3 ştiri! În asemenea situaţii intri în panică, eşti stresat, ai nervi, ai nevoie de linişte ca să te poţi concentra. De multe ori mă enervam şi ţipam la colegii care nu aveau nicio vină şi îi rugam să tacă deşi poate ei nu spuneau nimic; de multe ori, i-am dat afară din camera de montaj! Da, îţi trebuie mult calm şi multă multă răbdare, pe care de multe ori nu le am.

Ţi-ai dorit să lucrezi şi la o televiziune mai mare, cu tot ce implică asta, adică cerinţe mai mari, dar condiţii tehnice, financiare sau de personal mai bune? Sau eşti mulţumit aici?
Sincer, de ceea ce găsesc aici, şi echipă şi tot, eu sunt foarte mulţumit; poate eventual financiar, pentru că suntem o echipă mică, o televiziune mică şi veniturile sunt cele care sunt. Bine, o televiziune mai mare dintr-un oraş mai mare este o provocare pentru oricine, anul trecut chiar am cochetat cu aşa ceva, la Sibiu şi am văzut.

Ai face faţă?
Da, cred că aş face faţă, pentru că aici eu sunt singur, şi montaj şi emisie, iar acolo (e drept, că se facea emisia în directâ) erau mai mulţi oameni dintre care unul se ocupa numai de prompter, unul de imagine, unul numai de emisie, doi la sunet, unul care se ocupa cu burtiere, plus producătorul acelor ştiri, producătorul general şi un supervizor de la Bucureşti.

Spune-mi cum reacţionează oamenii când porneşti camera? Se bagă în faţă? Fug? Devin nenaturali?
Depinde de situaţie, de moment, depinde de starea de spirit şi depinde de persoanele pe care le filmez: de obicei, persoanele vârstnice se opresc şi încearcă să răspundă cât mai natural; persoanele între două vârste de obicei te ocolesc, când te văd cu camera, traversează strada sau spun că nu au timp; copii însă, majoritatea, vor să fie băgaţi în seamă, vor să îi filmezi şi de multe ori intră în cadru exact când nu ai nevoie.

Dar invitaţii din studio?Mai ales că pe aceştia îi vezi şi înainte şi după emisiune. Sunt ei diferiţi în faţa camerei?
Depinde de persoane, pentru că sunt persoane care sunt obişnuite cu camera şi aceştia şi înainte, şi după, şi in timpul filmării sunt la fel de naturale. Sunt şi alte persoane care sunt mai emotive şi în timpul emisiunii deja se bâlbâie, dacă emisiunea este înregistrat spun ,,opriţi, o luăm de la capăt, că aici nu mi-a plăcut!’’. Am avut multe personalităţi în emisiune, cum sunt Miron Mitrea, Traian Băsescu, Petre Roman, Bogdan Olteanu, Mitropolitul Laurenţiu Streza.

Dacă ar fi după imaginaţia şi mintea ta, să faci un film documentar, că mă gândesc că te-a atras să filmezi şi în timpul liber, despre ce l-ai face?
Cred că un film documentar despre zona noastră, despre zona Făgăraşului, şi despre părintele Arsenie Boca, începuturile, viaţa lui şi sfârşitul, pentru că avem aici atâtea legături cu dânsul prin Mănăstirea de la Sâmbăta, fântâniţa lui, cât şi chilia sa de la munte.

Petreci foarte mult timp pe site-urile de socializare. Ocupaţa ta este cu lipici la fete?
Pentru unele persoane da, dar unele persoane când aud că sunt regizor-montaj mă întreabă dacă mă ocup şi cu filmele pentru adulţi? Însă le răspund că eu nu am făcut niciodată aşa ceva şi sper să nici nu am asemenea îndeletniciri. Nu ştiu dacă acele persoane ar fi dispuse să facă asemenea filme, însă curiozitatea e mare! A lor, un a mea! Cât despre lipici, nu spun că sunt un gigolo doar pentru faptul că vorbesc constant cu anumite persoane. Comunicarea este esenţială, însă dacă simt că ceva nu este în ordine, îmi iau politicos la revedere şi închei discuţia.

ionut-15Ai de gând să ieşi la pensie din televiziune sau ai de gând să-ţi urmezi profesia şi TV-ul să rămână doar un hobby?
Nu ştiu, rămâne de văzut ce se întâmplă, viaţa îţi oferă atâtea surprize şi niciodată nu poţi spune ,,Da, aşa se va întâmpla!” Că va rămâne un hobby sau va rămÂne profesie, ocupaţie, nu pot să spun. Să lăsăm lucrurile să-şi urmeze cursul şi vom vedea.

Dacă nu ar fi fost televiziune, ar fi fost…
A, povestea aceasta începe de prin clasa a noua-a zecea, când vroiam să mă fac preot, prin clasa a unsprezecea vroiam medic, iar in clasa a douăsprezecea vroiam să mă fac procuror. Am dat la drept si nu am intrat, am stat un an acasă, timp în care am fost profesor suplinitor de istorie la şcoala generală din Drăguş. Era primul an în care s-a dat examenul de capacitate şi am avut bucuria ca toţi elevii din Drăguş care au dat examen la istorie să ia note peste 7, deşi am avut elevi buni şi mai puţin buni. acum, aici în televiziune, am de a face şi cu profesori, şi cu preoţi, şi cu procurori.

Dacă ai fi ştiut în vreun moment ce se întâmplă în televiziune, cum este aici, ai mai fi ales acest drum? Ai vreun regret?

Nu, hotărât nu! Comparativ cu televiziunile mari, suntem o televiziune mică şi nu avem o situaţie financiară comparabilă. Pentru cei care vor să lucreze în televiziune i-aş sfăti înainte de toate să se gândească bine, să vină, să stea un an de zile, să vadă ceea ce se face, şi după aceea dacă într-adevăr le place şi le convine, să rămână. Să nu creadă că e o joacă, pentru că e destul de greu.

3 COMENTARII

  1. nu mai aveti subiecte de interviuri si v-ati apucat sa va laudati intre voi? pe cand un interviu incendiar cu portarul, soferul si femeia de servici?

  2. Dragii noştri cititori/comentatori. În primul rând, ne bucurăm că ne cititţi, e print sau online. Ne bucurăm şi când comentaţi. Chiar dacă ne criticaţi. Atâta vreme cât critica e constructivă şi limbajul…urban, ea va apărea pe site. Dacă nu, NU. Chiar dacă nu ne convine. Cum nu ne-a convenit limbajul unui alt comentariu postat la adresa aceluiaşi interviu, care, din motive de limbaj, n-a apărut. Pentru că voi v-aţi exprimat cât de cât civilizat, chiar dacă răutăcios, vă râspund. Ne-aţi acuzat că ne intervievăm între noi. Ei bine, da! E o decizie asumată! După interviurile cu Sandu Gherghe şi Vlad Vasile, am decis ca, în timp, să popularizez toate figurile care muncesc în acest grup de presă. Din mai multe motive. Pentru ca lumea să cunoască şi omul din spatele numelui, al genericului, al camerei sau al unei semnături. Pentru că eu consider, sincer, că este vorba de nişte oameni dăruiţi, care au ceva de spus. Pentru ca ai nostri cititori/telespectatori să aibă o percepţie corectă despre lumea presei, prea blamată de politicieni, autorităţi şi chiar o parte a opiniei publice. Unde nu se înoată în bani, dimpotrivă. Unde fără o pasiune nebună, nu rezişti. Unde n-ai zi, noapte, sărbătoare, week- end, siestă, time-out, nimic. Unde îţi neglijezi familia şi sănătatea. Pentru că evenimentele vin peste tine. Ele nu se planifică şi nu te aşteaptă. Trebuie să fii ACOLO şi să le consemnezi. Poate că pledez pro domo, dar sunt oameni interesanţi şi lucruri care merită ştiute. Decât un politician local fariseu şi previzibil, prefer să-mi intervievez un coleg sincer, simpatic şi pasionat. Şi apoi, dragii mei, nu credeţi că şi femeia de serviciu poate avea o poveste de viaţă interesantă, care merită cunoscută? Că şofer şi portar n-avem! La bună vedere!

LĂSAȚI UN MESAJ