Interviu

4
87
http://webmobile.xdev.ro/fagarastv/player.html

paltin-emisiune,,Sunt unul şi acelaşi cu consătenii mei, de aceea suntem pe aceeaşi lungime de undă”

Interviu cu Cristinel Paltin, primarul comunei Şercaia

Am avut ocazia să-l intervievez pe primarul comunei Şercaia de două ori, la interval de un an de zile. Prima impresie a fost întărită de a doua: aveam în faţă un om mai sigur pe el, mai experimentat, mai hotărât să meargă pe un drum mai greu, dar care duce mai sigur spre succes. Succes nu al lui, ci al întregii echipe pe care o conduce, spre binele comunităţii, care l-a validat a doua oară prin vot. Un inginer zootehnist, fost crescător de găini, care consideră că munca în Primărie se aseamănă cu fosta profesie: ambele solicită prezenţă şi dăruire 100%. Nu avem motive de îndoială că nu ar fi aşa. Dânsul le cunoaşte pe amândouă. La fel de bine.

–         Domnule Paltin, ce aţi făcut înainte de a fi primar?

–         Am terminat facultatea de zootehnie şi am lucrat aproape 20 de ani în acest domeniu. La început, la Avicola Braşov, după aceea, la Avicola Codlea, Avicola Bucureşti, crescătorii de păsări, într-un regim industrial. Am venit în Şercaia în 1984. Practic, am bătut ţăruşul la tot ce a însemnat Avicola Şercaia. Mai târziu, nemaiavînd posibilitatea să lucrez în creşterea păsărilor, m-am reprofilat. Am luat, prin 1994, un grajd care a aparţinut CAP-ului şi am tot lucrat la el, de unul singur. Acum, am 70 de vite, pe care le întreţin aşa cum pot; am făcut şi o dotare minimă cu utilaje. Anul trecut am fost mulţumit, pentru că am reuşit să primesc subvenţii, la care nu mă aşteptam, care mi-au dat o gură de oxigen şi speranţe că, până la urmă, poţi obţine satisfacţii şi din creşterea animalelor.

–         Ce v-a plăcut aici, de ce aţi rămas?

–         Mi-a plăcut ceea ce făceam. Era destul de greu să prinzi un loc în creşterea păsărilor, pe vremea aceea. Eu am avut a şaptea repartiţie din an pe ţară şi nu am vrut să dau cu piciorul unei munci făcute în facultate. M-am îndrăgostit de meserie, apoi au apărut problemele de producţie, destul de multe. Pe măsură ce le rezolvam, aveam şi satisfacţii; mai luam şi şuturi în dos, dar aşa erau vremurile. Până la urmă, am făcut faţă.

–         Cât din experienţa anterioară în câmpul muncii şi în relaţia cu oamenii, v-a ajutat în munca de primar?

–         Mult, foarte mult. Mai ales în modul de a abordare a omului, de înţelegere a momentului când eşti faţă în faţă cu el, când îi trasezi o sarcină. Important e să o facă din plăcere, nu pentru că i-a impus cineva. Am căutat să fiu bine înţeles. Sunt un tip mai milităros, am ţinut la disciplină, am lucrat nu la milimetru, în agricultură nu se poate spune aşa ceva, dar am respectat tehnologia. La creşterea păsărilor, dacă nu faci un lucru acum, peste o oră era deja târziu, cam aşa se punea problema. Experienţa aceasta m-a ajutat foarte mult. În urmă cu mai mulţi ani, nici nu mă gândeam că voi ajunge la primărie. Ziceam că am păsările mele şi-mi văd de treaba mea. Nefiind om politic, nu aveam nici viziune, nu-mi dădeam seama cum vor evolua lucrurile. Cei care ne conduceau la vremea aceia ar fi trebuit să ne spună, din capul locului, în ce direcţie vom merge, că ne îndreptăm spre economia de piaţă, spre proprietatea privată. Aşa, spre deosebire de alţii, care n-au bâjbâit, noi am pierdut timp preţios şi pânâ la urmă, dar cu costuri mai mari, realitatea tot acolo ne-a adus, unde trebuia să fim.

–         Ce v-a determinat să candidaţi la funcţia de primar?

–         În primul rând, monotonia satului. Sunt un tip învăţat să fac lucrurile la data precizată. Sunt, şi la scara unei comunităţi, lucruri care se întâmplă o singură dată. Noi nu le vedem. Spre exemplu acum, există posibilitatea accesării unor fonduri europene pentru anumite lucrări. Nu ne vom mai întâlni cu ocazia aceasta. Dacă facem ceva acum este bine, dacă nu facem, degeaba ne trezim, peste cinci ani, că vrem să facem, ocazia a trecut, cum trece trenul prin gară. A fost programul SAPARD: Şercaia n-a fost în stare să facă un singur proiect, nu patru cum ni se cer acum, puse într-unul singur! Trebuia unul singur, pentru apă, şi nu se cerea atâta documentaţie ca acum. Dacă făcea atunci, Şercaia avea acum apă. Asta a şi fost durerea mea mare, că nu se făcea nimic. Se lucra prea puţin pentru această comunitate. Comunitatea este ca o gospodărie: dacă o dezvolţi şi reuşeşte să trăiască pe picioarele ei, se menţine, dacă nu, s-ar putea să o ducă din ce în ce mai rău, chiar să dispară. Dispariţia comunităţii mele, legată de numele meu, mi se pare ceva de neacceptat, nici nu vreau să mă gândesc la aşa ceva. Pentru că ţine de eul meu, de personalitatea mea şi nu accept lucrul acesta.

–         Cum e să fii primar la ţară?

–         La ţară sunt multe probleme, practic trebuie să te transpui în viaţa omului de la ţară. Locuiesc la ţară şi ştiu ce gândesc oamenii de aici, ştiu cu ce nevoi se confruntă. Un primar poate face multe într-o localitate atunci când are în spate un colectiv bine sudat şi competent. Un primar nu le poate face pe toate. Cu cât colectivul pe care îl formează şi îl conduce este mai bun, cu atât realizările vor fi mai mari.

–  Cum vă descurcaţi în relaţia cu locuitorii comunei?

– Dialogul trebuie să existe. Şi omul de la ţară are personalitatea lui şi doreşte să dialoghezi într-un mod decent. Am probat-o, am gustat-o, am văzut-o şi mi-am însuşit-o. Dacă-i explici omului ce vrei, îi arăţi care este interesul localităţii, nu există să te refuze sau să nu fie de acord cu tine.. La ţară, oamenii sunt exact acolo unde le este locul. Eu sunt unul şi acelaşi cu ei şi de aceea suntem pe aceeaşi lungime de undă, nu numai cu oamenii, dar şi în Consiliul Local. Nu am avut probleme nici în mandatul trecut, nici în mandatul acesta nu cred că voi avea. Oricum, lucrurile în Consiliu au fost puse în favoarea comunităţii, nu au fost partinice, pentru a favoriza o anumită categorie, aşa că astfel de contradicţii nu am avut şi nu cred că voi avea. Spun toate aceste lucruri pentru că poate unii locuitori mă acuză, mai în glumă, mai în serios, că aş fi mult timp plecat. Pentru buna organizare a localităţii, trebuie să mă deplasez. Sunt legi pe care le discut, trebuie să colaborez şi cu fostul viceprimar şi cu actualul. Ne facem program dimineaţa, într-un regim industrial. Facem programul zilnic şi ne ducem să ne vedem de treabă. Procedeu care a şi dat rezultate. Am reuşit să ne facem un fond de rulment, ceea ce alte comune nu au. Acesta nu poate fi decât rodul unei munci acumulate în timp, făcute cu oamenii. Rolul meu este să mă duc acolo de unde pot obţine bani pentru comună. Banii, la ora actuală, nu se pot obţine decât pe documente, nu se poate doar cu o cerere. Orice cerere trebuie foarte bine fundamentată cu documente. E foarte mult de lucru şi asta trebuie să facă un primar, de aceea eu sunt plecat în majoritatea timpului la Braşov, Alba Iulia, Bucureşti. Dacă stăteam în faţa uşii de la Primărie, nu-mi dădea nimeni banii necesari. Poate că oamenii ar fi fost încântaţi că au venit la Primărie şi i-a servit domnul primar, dar un conducător bun este acela căruia îi merge activitatea atunci când el nu este prezent, datorită colectivului format şi instruit.

–         Cum staţi cu rezolvarea problemei funciare şi a titlurilor de proprietate?

–         După analizele mele, pot spune că prost, deşi unii spun că destul de binişor. Prost, pentru că este de neconceput, ca după 20 de ani, oamenii să nu aibă titlurile de proprietate asupra pământului, conform Legii nr.18. Prost, pentru că până la venirea mea nu s-a făcut nimic altceva decât s-au validat. Asta înseamnă că li s-au recunoscut drepturile de proprietate oamenilor din două sate, în rest, nimic. Atunci, întradevăr, au fost date titlurile de proprietate, dar comuna Şercaia nu reprezintă numai localitatea Şercaia. Şi oamenii din celalalte sate au aceleaşi drepturi ca şi cei din Şercaia. Nu pot să-i percep acum omului taxe pe pământ, când el nu ştie nici măcar unde îl are, chiar dacă are o adeverinţă care îi atestă dreptul de proprietate. Nu este ceva normal. De aceea, îmi este foarte greu să mă motivez în faţa oamenilor, să le aduc justificări, deşi am lucrat foarte mult în domeniul acesta. Am făcut un birou cadastral la Şercaia şi ştiu exact care şi unde sunt problemele; pot să spun acum, după patru ani de zile, că în acest mandat vom termina retrocedarea pământului. Lucrurile merg destul de bine, chiar dacă merg în ritmul acesta greoi. Nu pentru că nu vrem să muncim, ci pentru că ni se cer foarte multe. Pentru a emite acum un titlu de proprietate, trebuie să nu faci nici un fel de greşeală. Titlul acesta va rămâne pe veci, pentru generaţii întregi, exact cum au fost cărţile funciare făcute pe vremea austro-ungarilor. Cum acelea sunt valabile şi astăzi, aşa vor rămâne şi aceste titluri. De aceea, până la emiterea lui este foarte multă muncă. Am cerut înţelegere de la oameni şi mi-au acordat-o, cu toate că puteau să mă facă praf în şedinţele pe care le-am avut numai pe această temă, pentru că era dreptul lor să aibă titlu de proprietate. M-au înţeles şi de data aceasta. Cu atât mai mare este şi răspunderea mea.

–         Să discutăm despre problema specifică comunei Şercaia, despre monumentul naturii Poiana Narciselor. Cum veţi rezolva problema celor care au pământuri în Poiana Narciselor?  Cum vreţi să dezvoltaţi în continuare acest proiect, cum vreţi să-l faceţi cunoscut?

–         Poiana Narciselor reprezintă practic brandul satului. Dacă vorbim de poiană, vorbim de localitatea Vad. A ajuns în starea actuală, cu poiana întufărită şi cu narcisele pe cale de dispariţie şi, fără exagerare, dacă vom continua în ritmul acesta, în câţiva ani nu vom mai avea narcise decât în poze. Cu atât mai mare este sunt meritul domnului Gabor, care a reuşit să obţină bani de la buget pentru poiană, 2 miliarde şi jumătate de lei, cu care vom încerca să igienizăm sau să facem o echilibrare biologică a Poienii Narciselor. Nu sunt mulţi bani, poate par mulţi, dar ca să te apuci acum să dai jos tot tufărişul acela instalat în poiană şi aceasta înainte de a face retrocedările, e nevoie de multă muncă; Acolo, proporţia de acordare a titlurilor este de 50%. În momentul în care am emis titlul de proprietate în acea locaţie, nu mai pot lucra acolo. De aceea, aceste lucrări trebuie făcute obligatoriu în acest an, începând din luna mai. Este o problemă grea, pe care aş vrea să o duc la bun sfârşit numai pentru faptul că Poiana Narciselor trebuie să respire, să aibă o gură de oxigen. Să încercăm să o readucem pe făgaşul ei, lăsat de Dumnezeu. Îmi trebuie forţă, oameni, utilaje. Este multă muncă. Cu privire la viitorul ei, ştiu în mare parte de ce are nevoie Poiana Narciselor, mi-am făcut o strategie. E greu, dar o voi începe. Cu siguranţă, Festivalul Poienei Narciselor nu mă va prinde cu aceste lucrări încheiate, pentru că este imposibil. Le voi începe însă şi voi arăta că se poate şi că începe să se mişte ceva.

–         Sunteţi primar PNL într-o ţară condusă de PDL şi PSD. Sesizaţi unele discriminări în alocarea banilor, legate de culoarea dumneavoastră politică?

–       Da. Dacă mă uit la celelalte localităţi, văd că acelea cu primari PDL au alocate sume duble faţă de cele cu primari PNL. Nu ştiu de ce pe noi ne-au pus să adunăm fărâmiturile de la masa celorlalţi, pentru că în mandatul trecut, ceilalţi au primit bani destul de frumoşi. Partea proastă este că nu pe mine mă loveşte, loveşte oamenii, pentru că PDL a fost votat şi în Şercaia. Practic dau de înţeles că nu au nevoie de ei, dar voi găsi soluţiile ca să ies şi din acest impas. Pe de altă parte, am primit şi controale, pe care altădată nu le primeam. Lucrul acesta nu mă sperie, chiar îmi face plăcere, deoarece sunt banii statului. Mi se pare normal să fim controlaţi, oricine ar veni este binevenit la Şercaia. Un control de acesta mie nu îmi face decât bine, că mă degrevează de nişte răspunderi sau îmi arată unde greşesc şi unde e bine. Totdeauna mi-a plăcut să văd partea bună al lucrurilor, jumătatea plină a paharului; mă motivează să găsesc alte oportunităţi prin care să dezvolt comuna, să încercăm să creăm activităţi aducătoare de venituri care să intre în bugetul comunal.

–       Ce dificultăţi aţi întâmpinat în atragerea de fonduri europene?

–       Proiectele acestea, la ora actuală, sunt o piatră de hotar. Exact cum spuneam mai înainte, acum e perioada în care să lupţi, perioada în care să nu dormi. La aceste proiecte, am început munca în urmă cu doi ani, pentru că trebuie să fie bine fundamentate. Faptul că am ajuns să îl retragem temporar acum, nu-l consider un lucru rău, decât doar o pierdere de 6 luni; câştigul sper să fie în punctaj, punctaj care să ne dea posibilitatea de a accesa fondurile pentru ceea ce vrem noi. Am prins în acest proiect canalizarea în localitatea Şercaia. Pentru toate aceste proiecte am toate avizele luate. Trebuie neapărat să prindem în proiect şi refacerea unui drum. Sumele acestea trebuie echilibrate pe localităţi, nu poţi să te duci cu toţi banii într-o singură localitate şi celelalte să fie lăsate în paragină. Am mai prins un „After school”, progam care să fie o şcoală după şcoală, ca parte socială; pentru partea de patrimoniu, am prins 23.000 de euro pentru pământul din Poiana Narciselor, proprietatea Primăriei, pentru că fondurile acestea nu se dau decât în momentul când demonstrezi cu acte că eşti proprietar. Am retras proiectul pentru că, după vizita experţilor de la Alba Iulia, am considerat că este mai util să-l retrag acum, pentru o jumătate de an şi să-l îmbunătăţesc, să-l pun la punct; altfel, mai aşteptam două sesiuni de depunere, pentru că dosarul rămânea în aşteptare, nu puteam să-l mai retrag şi risca să nu intre la finanţare. Practic, nu am pierdut o jumătate de an, am câştigat o jumătate de an. În al doilea rând, se calculează un buget exact al proiectului, pentru că noi calculasem un buget greşit, în care Primăria era obligată să facă o confinanţare cam cât era tot proiectul, adică încă 2,5 milioane de euro. Confinanţarea aceasta însemnând nu bani de la Consiliu sau de la Guvern sau din altă parte, ci ai Primăriei; dacă Primăria nu avea bani-şi nu avea-trebuia făcut un împrumut, ceea ce însemna să îngrop comuna în datorii; de aceea a trebuit să recalculez bugetul, să fac aceste corecturi. În pofida altor păreri, eu cred că experţii de la Alba Iulia au fost bine intenţionaţi şi ne-au atenţionat ce să facem ca să iasă un lucru bun. Personal, le-am mulţumit sincer pentru că mi-au dat aceste detalii.

–       Munca la primărie nu este o muncă normată, nu este de 8 ore pe zi, ci de 10, 12, chiar 16 ore pe zi. Cum suportaţi acest regim, cum suportă familia acest regim?

–       Cu cât aprofundezi o muncă, cu atât este mai frumoasă, găseşti mai multe satisfacţii, chiar dacă stai şi mai târziu. Am stat şi până la trei noaptea la Primărie, inclusiv pentru acest proiect. E foarte mult de lucru, nu stai până la trei noaptea degeaba. Am fost cinci oameni care am lucrat şi am pus lucrurile aşa cum trebuie şi totuşi nu au fost perfecte, întotdeauna e loc de mai bine. Familia este categoric sacrificată. M-a acceptat când am candidat. Ca în orice familie, am avut şi discuţii, dar familia mă susţine. Ca să vă dau un exemplu, am renunţat la cinci zile de concediu în Germania pentru proiectul „Asociaţia noastră” în care manager de proiect era colegul meu de la Şinca Nouă, domnul Flucuş. În cadrul acestui proiect, aveam prevăzută o deplasare de cinci zile în Germania; nu m-am dus pentru că nu aveam toate avizele luate la acest proiect. Nu ştiu câţi ar fi putut face acest lucru, dar eu în sufletul meu am considerat că nu trebuie să mă duc, ca să nu ratez depunerea din decembrie. Realitatea mi-a arătat că, chiar dacă am muncit, am renunţat la deplasare, am depus proiectul, el n-a fost totuşi perfect. Nu îmi pare rău de ce am făcut, dar trebuie făcute sacrificii destul de mari; nu mă plâng, mi le duc. Satisfacţia este poate  mai mare dacă reuşeşti să realizezi ceva pentru comună şi vezi omul mulţumit. Aşa consider eu, cel puţin.

–        Cum vedeţi comuna Şercaia la modul ideal, cum vreţi să arate în visurile dumneavoastră?

–       Când am venit în Şercaia, în 1984, era plină de trandafiri, ceea ce nu se întâmplă acum. Aş vrea să reuşesc să aduc canalizarea, apa şi să o facem o comună săsească largă, nu numai satul Şercaia, dar şi satele Vad şi Hălmeag. Aş vrea să fac o amenajare interioară a localităţii, cu trotuare şi spaţii verzi bine întreţinute, încât să fie o plăcere când te plimbi prin sat. Să fie o delectare. Cam acesta ar fi dezideratul meu.

Nume complet: Paltin Cristinel

Data şi locul naşterii: 30.07.1960, loc. Vădeni, jud. Argeş

Starea civilă: căsătorit cu Maria-Gabriela, funcţionar de bancă; un copil, Andreea-Cristina, 21 ani, studentă

Profesia: inginer zootehnist

4 COMENTARII

  1. Ce faci cu titlurile de proprietate? Cand ai de gand sa le eliberezi?
    Tot zici ca lucrezi la impartirea pamantului si a Poienii Narciselor,dar nu te-am intalnit prin Poiana.
    Degeaba am facut apel la Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor ca tot ce vrei tu faci.

  2. Normal ca pe toti nu poti sa-i multumesti ca asta ti-e slogul.
    Bine ca te-ai multumit pe tine si celor alor tai;i-ai rezolvat cu titlurile de proprietate.

  3. George ai dreptate. Dar lumea nu stie ce mizerie de om este acest primar care isi permite sa zica ca este una cu mine si ca e pe aceeasi lungime de unda. Sa-i fie rusine si il asigur ca cel putin cu mine nu e si nici nu va fi niciodata. Eu al alte idealuri si niciodata nu voi accepta faptul ca un mizerabil de om ne ruineaza zi de zi sansele sa ne ridicam din mizeria in care si el ca si primar dar si anumiti consilieri ne mint in fata zambind, pentru ca apoi sa-si faca ei toate interesele. Cu pamanturile..la fel..mizerabilul asta e cel care conduce comisia locala de retrocedare..comisia ia sporuri pantru activitatea de retrocedae..siu va lua pana va termina..asa ca de ce sa termine mai repede? Ca sa isi piarda sporurile? Dar cate ar mai fi de vorbit despre acest nemernic care nu face cinste ideii de liberalism. Asa sa-l si ajute Dumnezeu…

  4. stiti cine sunt domnu prof george ? Va cauta directorul . Sotul meu va roaga sa ai dati un nr de telefon si sa-l sunati daca puteti ?

LĂSAȚI UN MESAJ