Îngenuncheaţi de greutăţi, făgărăşenilor le-a mai rămas doar credinţa…

6
235
http://webmobile.xdev.ro/fagarastv/player.html

Catedrala Ortodoxă „Sfântul Ioan Botezătorul “ a fost vineri, 24 septembrie, neîncăpătoare pentru sutele de oameni veniţi din toată zona să se închine la veşmântul marelui duhovnic, părintele Arsenie Boca. Împinşi de greutăţi, nevoi dar şi cu speranţa de mai bine, credincioşi din oraş, dar şi din comunele Ţării Făgăraşului, au venit cu mic cu mare să participe la maslul oficiat de un sobor de preoţi în frunte cu Preasfinţitul Daniil Stoenescu. Racla cu haina părintelui, adusă în Făgăraş cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la naşterea duhovnicului, a fost în centrul atenţiei. Oamenii s-au înghesuit să atingă veşmântul folosit de părintele Arsenie în timp ce picta.

Făgărăşenii, „poporul meu în picioare”

Făgărăşenii l-au iubit nespus pe părintele Arsenie Boca, precum şi părintele i-a iubit. Spunea adesea, celor care îl căutau, că Ţara Făgăraşului este un loc protejat. „ «Să nu vă fie frică, căci Ţara Făgăraşului este păzită de Maica Domnului. Stă Maica Domnului în coate şi genunchi şi se roagă pentru Ţara Făgăraşului.» Iar eu i-am spus: «Vai, Doamne, cum să fim noi aşa de vrednici, noi – nişte păcătoşi, ca să stea Maica Domnului în genunchi, să se roage pentru noi!? ». Şi mi-a răspuns: «Ascultă aici, Silvia, la voi e mănăstire la Sâmbăta, se face mănăstire la Bucium, se face la Berivoi, se face la Dejani şi se mai face una… Deasupra la munţii voştri veţi vedea o stea cu coadă. Când o veţi vedea, se va întâmpla ceva (atunci a început Revoluţia). Şi tot în Munţii Făgăraşului se va arăta o cruce de stele, iar atunci va mai fi ceva: un eveniment mare»“, mărturiseşte Silvia Toacşe din Copăcel.

Părintele a vorbit mult despre făgărăşeni, chiar şi când a plecat dintre ei. Preasfinţitul Daniil al Vârşeţului, episcop al românilor din Serbia, a mărturisit că Părintele Arsenie spunea adesea despre locuitorii din zonă că sunt „poporul meu în picioare“. Le vorbea frumos oamenilor, îi dojenea dacă era cazul şi îi îndruma spre calea cea bună, iar oamenii îl căutau: la Sâmbăta, la Prislop, la Sinaia, la Drăgănescu, unde mergea, oamenii îl urmau.

„Părintele Arsenie s-a întors în Făgăraş după 62 de ani“

A fost bucurie mare pentru mulţi făgărăşeni când au auzit că veşmântul părintelui va ajunge în oraş, la catedrală. Pentru majoritatea oamenilor, părintele Arsenie a rămas în continuare alinare, în vremurile acestea grele. Astfel că odată ajuns veşmântul la catedrală, mulţi dintre cei prezenţi au simţit mângâierea duhovnicului.

Şi totul, a fost posibil în urma unei întâlniri între părintele Alexandru Buşilă şi Preasfinţitul Daniil, cu binecuvântarea IPS Laurenţiu Streza, dar şi cu prilejul împlinirii a 100 de ani, pe 29 septembrie, de la naşterea sfântului făgărăşenilor, aşa cum îl numesc oamenii din zona noastră pe părintele Arsenie Boca.

Cu acest prilej, haina părintelui, cea cu care a pictat biserica de la Drăgănescu, dar şi cea cu care a fost văzut adesea îmbrăcat, a fost adusă de la schitul „Schimbarea la Faţă“ din Munţii Retezat, la catedrala din Făgăraş. Deşi, iniţial, acest eveniment trebuia să aibă loc în 28 septembrie, din cauza faptului că PS Daniil a fost convocat la o altă întâlnire importantă, data a fost modificată. Chiar şi aşa, sute de oameni au ajuns în jurul orelor 18.00 la locaşul de cult, unde a fost oficiată Taina Sfântului Maslu.

„Părintele Arsenie a rostit cele mai frumoase cuvinte care pot fi spuse despre făgărăşeni şi anume „Făgărăşenii, poporul meu în picioare“. Aşa a numit părintele Arsenie Ţara Făgăraşului, pe făgărăşeni, pe oamenii care întâia dată au ascultat cuvântul mărturisirii lui Dumnezeu rostit prin gura sfinţită a Sfinţiei sale, cuvântul plin de putere multă, de har şi adevăr, de lumină, precizie, concizie şi înţelepciune, care a fost adresat întâia dată începând cu anii 1939- 1940“ a spus PS Daniil.

„Astăzi, pentru noi, la catedrală, e ziua în care părintele Arsenie Boca vine din nou la Făgăraş, la 62 de ani de când a plecat, precum a zis Preasfinţitul Daniil. Părintele Arsenie Boca nu a venit singur, ci a venit şi cu daruri pentru catedrala noastră din Făgăraş; la prima vedere, avem senzaţia că este o raclă şi un veşmânt simplu, pe care l-a îmbrăcat părintele Arsenie, însă în el se găseşte şi duhul, spiritul părintelui Arsenie“, le-a spus celor prezenţi părintele Ioan Ciocan, protopopul Făgăraşului.

Lacrimi şi speranţe

Sute de oameni, unii care l-au cunoscut, alţii care doar au auzit de minunile duhovnicului, s-au înghesuit să atingă racla cu halatul părintelui Arsenie.  „Cum să nu plângi, de bucuria părintelui Arsenie? L-am cunoscut, băiatul meu a făcut două facultăţi şi un masterat. Dacă uita să zică „Doamne şi Sfinte Părinte Arsenie, ajută-mă să iau examenul!”, nu-l lua. La fiecare examen trebuia să fie atent şi chiar eu îl sunam să-şi aducă aminte să se roage la părintele Arsenie. M-a ajutat foarte mult. Bărbatul meu a mers la părintele la Drăgănescu şi şi-a lăsat ţigările în capătul satului şi i-a zis părintele „Măi, Toadere, de ce ţi-ai lăsat ţigările în capătul satului, ţi-a fost frică că ţi le iau eu? Le-ai pus sub umbra aia mare de brusture…“ Bărbatul meu a rămas uimit, de nu a mai putut să vorbească“, ne-a spus o făgărăşeancă prezentă la catedrală vineri seara.

„Am venit la biserică pentru că l-am cunoscut la Drăgănescu pe părinte. Ne spunea mereu să facem fapte bune. Am venit şi am atins racla, să ne ajute la toate greutăţile pe care le aveam“; „Ne-a mai rămas speranţa că cineva de acolo de sus nu ne va lăsa la greu pentru că, în rest, în oameni nu mai avem nicio speranţă“ ne-a mai spus o credincioasă din satul Recea.

Şi, pentru ca toţi făgărăşenii, şi nu numai, să ajungă să se închine părintelui Arsenie, veşmântul lui va rămâne la catedrală până la sfârşitul lunii noiembrie.

Mărturii în vederea canonizării

Împlinirea a 100 de ani de la naşterea părintelui Arsenie a continuat sâmbătă, 25 septembrie, cu un simpozion organizat la Mănăstirea Brâncoveanu de către aşezământul monahal în colaborare cu Fundaţia „Arsenie Boca” din Bucureşti. Evenimentul a adunat aici ierarhi, preoţi, monahi, oameni de cultură şi intelectuali care l-au cunoscut pe cel supranumit „Sfântul Ardealului“. Mărturiile celor care l-au cunoscut şi prezentările legate de viaţa lui s-au împletit cu momentele artistice.
Înaltpreasfinţitului Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, care a salutat prezenţa atâtor oameni care au fost apropiaţi de părintele Arsenie Boca, a explicat rânduiala Bisericii Ortodoxe privitoare la canonizarea persoanelor la care poporul arată evlavie după trecerea acestora la Domnul şi a subliniat importanţa mărturiilor aduse de fiecare participant.

„Un astfel de simpozion nu are doar rolul de a aduna în ordine cronologică nişte evenimente din viaţa părintelui Arsenie. Elementele biografice sunt doar complementare. Esenţială este mărturia pe care fiecare dintre noi suntem în stare s-o aducem sau pregătirea deosebită pe care o avem fiecare, de a recepta, de a primi în sufletul nostru mesajul pe care părintele Arsenie ni-l trimite astăzi, la împlinirea a 100 de ani de la naşterea sa”, a spus ÎPS Laurenţiu.
Comemorarea părintelui Arsenie Boca a continuat şi duminică, 26 septembrie, cu Sfânta Liturghie, parastasul la care a fost pomenit marele duhovnic şi sfinţirea troiţei dedicate lui, de lângă altarul din pădure al mănăstirii de la Sâmbăta de Sus.

(Mihaela BĂRGĂOANU)

Viaţa Părintelui Arsenie Boca

Părintele Arsenie Boca, după numele de botez Zian, s-a născut la 29 septembrie 1910 la Vaţa de Sus, în judeţul Hunedoara, dintr-o familie de oameni simpli, de la ţară, dar foarte credincioşi.

Studiile şi formarea. A urmat şcoala primară în satul natal, Liceul „Avram Iancu” din Brad, pe care l-a terminat ca şef de promoţie în 1929. În acelaşi an se înscrie la Academia Teologică din Sibiu, pe care o absolvă în 1933. Primeşte o bursă din partea Mitropolitului Ardealului pentru a urma cursurile Institutului de Arte Frumoase din Bucureşti. În paralel, audiază cursurile de medicină ţinute de profesorul Francisc Rainer şi pe cele de Mistică creştină predate de Nichifor Crainic.

Remarcându-i talentul artistic, profesorul Costin Petrescu i-a încredinţat pictarea scenei care îl reprezintă pe Mihai Viteazul, de la Ateneul Român.

Hirotonirea şi tunderea în monahism. În 1935 este hirotonit diacon de către mitropolitul Nicolae Bălan, iar în anul 1939,  trimis de acesta, călătoreşte la Muntele Athos pentru documentare şi experienţă duhovnicească şi rămâne acolo câteva luni. Este închinoviat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, iar în Vinerea Izvorului Tămăduirii din anul 1940 este tuns în monahism. În 1942 este hirotonit preot şi rămâne la Sâmbăta până în 1948. În tot acest timp devine tot mai cunoscut ca fiind un om deosebit, cu mare dar de la Dumnezeu. Avea un cuvânt hotărât, o privire pătrunzătoare, intuiţie şi calităţi deosebite cu care a fost înzestrat de Dumnezeu, dar le-a şi cultivat prin studiile sale.

Prigoana. Imediat după instaurarea regimului comunist, Părintele Arsenie a intrat în vizorul Securităţii, fiind arestat pentru prima oară în 1948, pentru a-i fi ajutat creştineşte pe luptătorii anticomunişti din Munţii Făgăraşului. Atât pentru aceste bănuieli, cât şi datorită notorietăţii sale în creştere printre credincioşi, este anchetat de Siguranţă, invocându-se pretinse legături cu Mişcarea Legionară. Părintele a respins însă acuzaţiile, demonstrând inexistenţa oricărei legături cu lumea politică.

Strămutat la Mănăstirea Prislop în 1948, devine acolo stareţ, iar după ce sălaşul s-a transformat în mănăstire de maici, a rămas acolo ca duhovnic până în 1959, când comuniştii au risipit obştea şi părintelui Arsenie Boca i-au stabilit domiciliul forţat la Bucureşti. Între timp, mai fusese încă o dată arestat şi dus la Canal, unde a stat aproape un an întreg.

Pribegia. A urmat pribegia la Bucureşti, unde a fost marginalizat, ca simplu pictor bisericesc, supravegheat de Securitate până la sfârşit, ultima acţiune de urmărire, consemnată în dosarul său, datând din perioada 5 februarie 1975 – 29 septembrie 1989.

A lucrat la atelierele Patriarhiei ca pictor de icoane A pictat la Biserica „Sfântul Elefterie” şi la Biserica Boteanu din Bucureşti şi la Biserica din satul Bogata, judeţul Braşov. Din 1968, timp de 15 ani a pictat biserica din satul Drăgănescu. Aici, mii şi mii de oameni l-au căutat mereu pentru sfat şi îndrumare, printre care foarte mulţi făgărăşeni care îl cunoscuseră de la Sâmbăta sau auziseră de la părinţii lor.

A trecut la Domnul pe 28 noiembrie 1989, la Sinaia, unde avea un mic atelier de pictură şi o chilie unde se retrăgea tot mai des, amenajate într-o casă unde câteva maici de la Prislop amenajaseră un aşezământ monahal.

A fost înmormântat, după dorinţa proprie, la Mănăstirea Prislop, iar mormântul părintelui Arsenie constituie azi unul din importantele locuri de pelerinaj din ţară.

Din profeţiile Părintelui Arsenie

* Zicea Părintele Arsenie, parcă pentru toţi românii: „Îmi pare rău de voi că sunteţi slăbiţi în credinţă. Veţi cădea din cauza fricii. Frica-i de la diavol; nu vă fie frică pentru a vă salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngăduite de Dumnezeu, Care este tovarăşul de drum al fiecăruia, de la naştere până la moarte. Vor cădea şi cei aleşi. Îmi pare rău că sunteţi cei pe urmă. Vă vor cerne. Vor pune impozite, taxe şi alte îngrădiri. Vor lua totul!” (Sora Septimia Măniş, 81 ani, Codlea)

* Eram cu Părintele Arsenie şi 1-am întrebat: „Ce să facem Părinte, că acum este foarte rău”. Părintele zice: „Va veni şi mai rău”. Zic: „Parcă toate sunt otrăvite. Nici nu ne mai vine să mâncăm”. „Mă, face-ţi semnul sfintei cruci pe tot ce mâncaţi: apă, ceai, cafea, prăjitură, fructe, băutură, mâncare, pâine. De ar fi dat chiar şi cu otravă, Sfânta Cruce anulează tot ce este otrăvit”. (Maria Matronea, Sibiu)

6 COMENTARII

  1. ~Sa retinem>FRICA E DE LA DIAVOL~.Sintem in stare sa nu ne mai este FRICA de ziua de maine?Sau stam cu pecetea pe suflet?

  2. Citez:”Ma,faceti semnul sfintei cruci pe tot ce mancati…..De-ar fi chiar si cu otrava,Sfanta Cruce anuleaza tot ce este otravit”.Desigur putem interpreta metaforic sau simbolistic aceasta afirmatie dar mi se pare prea de tot. Numai niste minti deplasate pot face asemenea asertiuni.I-as da d-nei M. Matronea o tartina cu soricioaica si sa-si faca semnul crucii inainte de a o manca;isi asuma acest risc sau vorbeste numai sa se afle in treaba? Nu-mi pot imagina cum puteti sa tipariti asemenea elucubratii chiar daca acestea apartin intervievatilor.Sper ca nu ma cenzurati.

  3. Draga Viorel,
    Lasa-L pe Dumnezeu si pe sfintii lui sa hotarasca cum e cu Sfanta Cruce. Daca nu crezi in puterea binefacatoare a Sfintei Cruci, nu vei crede nici in puterea raufacatoare a pecetii lui satana si… o vei accepta, ca tot nu are nici un efect!

  4. Frate Viorele, sa sti ca rusii au descoperit stiintific ca compozitia apei se modifica dupa anumite rugaciuni si semnul Sintei Cruci. Si mai stim din vechiul testament ca sarpele ridicat in desert de Moise numai privindu-l oamenii nu mai erau afectati de venin (otrava). Tu mi se pare esti cam protestant minimizand CRUCEA CEA DE VIATA FACATOARE!!! Ia aminte daca ai minte.

  5. Pentru cine crede cu adevarat, Sfanta Cruce anuleaza efectul a orice este negativ, chiar si otrava. Problema e ca noi nu credem cu adevarat, il micim pe Dumnezeu la micimea noastra iar ceea e spune parintele Arsenie pare elucubratie, Este elucubratie pentru necredinciosi, este Adevar pentru credinciosi. Unde este fiecare ditre noi, in aceasta ecuatie? Numai bunul Dumnezeu stie si constiinta fiecaruia. Doamne ajuta!

  6. DRAGA VIOREL NU MAI RIDE DE OAMENI.AM CITIT INTR-O CARTE CA DUPA RADIATIILE DE LA CERNOBIL NU SE PUTEA MINCA CARNE CA PROCENTUL DE RADIATII ERA FOARTE MARE LA MASURATORILE CARE SE FACEAU.O CREDINCIOASA A FACUT SEMNUL SFINTEI CRUCI SI S A RUGAT SI APOI A DUS CARNEA SA FIE TESTATA.NU MAI ERAU RADIATII,TOTI AU INTREBAT DE UNDE ESTE CARNEA.DACA RIZI DE FEMEIA CARE DOAR A REPETAT VORBELE PARINTELUI ARSENIE INSEAMNA CA RIZI DE PARINTELE ARSENIE.PACAT……

LĂSAȚI UN MESAJ