Pentru prima dată, numele de Făgăraș a fost menționat în 11 martie 1291. Numele de fapt a fost Fogoros și apare într-un act de donație a regelui Andrei al III-lea al Ungariei pentru nobilul ungur Ugrinus. În 11 martie 1291, românii din Transilvania au fost menţionaţi pentru prima dată ca participanţi alături de nobili, de saşi şi de secui la Dieta specială de la Alba Iulia. Lucrările congregaţiei s-au desfăşurat în prezenţa regelui Andrei al III-lea al Ungariei. Adunarea a fost făcută pentru a trece domeniilor de la Făgăraş şi Sâmbăta în stăpânirea nobilului ungur Ugrinus, astfel se elimina ultima autonomie românească din Transilvania.
Mai jos aveți treducerea actului de donație, scris în limba latină:
„Noi Andrei, din mila lui Dumnezeu, regele Ungariei, aducem la cunoștința tuturor cărora se cuvine că, atunci când am ținut împreună cu toți nobilii, Sașii, Secuii și Românii din părțile Transilvaniei o adunare la Alba Iulia, pentru îndreptarea stării acestora, cu sfatul tuturor prelaților și baronilor regatului nostru, care se aflau cu noi în acea vreme, magistrul Ugrinus, iubitul și credinciosul nostru, ridicându-se în acea adunare a noastră, a cerut să i se înapoieze și restituie prin noi niște moșii ale sale numite Făgăraș (Fogros) și Sâmbăta (Zumbothel) aflătoare lângă râul Olt (Olth), zicând că i-au fost înstrăinate pe nedrept și a înfățișat actele și privilegiile sale cu privire la aceasta.
Iar noi, voind să ne lămurim mai bine asupra pricinei numitelor moșii, adică dacă ele au fost sau nu ale numitului magistru Ugrinus, am pus să se cerceteze cu luare aminte printre numiții nobili, printre Sași, Secui și Români (Olachis), dacă se știe că numitele moșii aparțin de drept și legiuit numitului magistru Ugrinus. Aceștia toți și fiecare în parte au declarat că pomenitele moșii numite Făgăraș și Sâmbăta au fost și sunt ale magistrului Ugrinus și ale înaintașilor săi.
Așadar noi, deoarece am văzut și am aflat că acele moșii aparțin de drept și legiuit acestui magistru Ugrinus, i le-am înapoiat și restituit împreună cu toate folosințele și tot ce ține de ele, numitului magistru Ugrinus și prin el moștenitorilor săi și urmașilor acestor moștenitori, ca să le stăpânească pe veci și nestrămutat, în același fel și cu aceeași deplinătate cu care au fost stăpânite și ținute aceste moșii de către înaintașii lui Ugrinus.
Dat în Alba-Iulia, în dumineca Invocavit, în anul Domnului o mie două sute nouăzeci și unu.”
