Au venit să înveţe în România şi şi-au făcut un rost aici. Acum au o familie, iar copiii lor sunt români cu acte în regulă. Este vorba despre românii de peste Prut care s-au născut şi au copilărit acolo, iar acum au devenit făgărăşeni. S-au stabilit în oraşul nostru, unde au o casă, o familie şi un serviciu. Nimic nu te-ar face să crezi că Făgăraşul nu e locul lor natal.
Au venit la studii şi au rămas aici
Drumul din Basarabia până la Făgăraş nu a fost pentru aceşti oameni nici uşor şi nici foarte scurt. Unii au venit să înveţe în România şi şi-au găsit jumătatea în Făgăraş. Nu le pare însă deloc rău de alegerea făcută. “Când a trebuit să aleg oraşul unde voi urma o facultate, aveam de ales între Iaşi şi Braşov. Nu văzusem niciodată Braşovul, dar auzisem că e un oraş frumos şi mai ştiam că acolo se organiza Cerbul de Aur. Aşa că am ales să urmez cursurile unei facultăţi din Braşov. Acolo l-am cunoscut pe soţul meu Sergiu. El, făgărăşean fiind, după ce ne-am căsătorit, ne-am mutat la Făgăraş. Familia lui a devenit astfel singura familie pe care o am aici. Toate rudele mele sunt în Republica Moldova”, ne-a povestit Angela Ghircoiaş. “Eu trebuia să plec în America, dar între timp am cunoscut o făgărăşeancă, pe Corina, cea care mi-a devenit soţie. Ea a zis că ar fi mai bine să rămânem aici, aşa că am rămas la Făgăraş.Nu îmi pare rău. Am o soţie nemaipomenită!”ne-a spus medicul Constantin Grigoriţă. 
Departe de casă
Părinţi, fraţi şi alte rude au rămas acolo, unde viaţa nu e atât de simplă. Nici pentru făgărăşenii basarabeni nu e uşor să fie singuri într-o ţară în care, deşi se vorbeşte aceeaşi limbă, rămâne totuşi o altă ţară decât cea natală. ”Mi-e destul de greu aici, fără toţi ai mei care sunt atât de departe. E greu să ştii că trebuie să-ţi iei viaţa în propriile mâini şi să lupţi singură. E şi mai greu să răzbeşti singur într-o altă lume decât cea în care ai fost crescut. E adevărat că soţul meu e alături de mine şi, orice greutăţi aş întâmpina, ştiu că am un umăr pe care mă pot sprijini, dar, cu toate astea, de câte ori mă gândesc la părinţii şi la fraţii mei, ochii îmi sunt plini de lacrimi”, ne-a mai spus Angela Ghircoiaş.
Cât de des îşi văd copiii bunicii aflaţi peste Prut sau ce cred micuţii despre originea lor, numai o mamă de origine basarabeană ai cărei copii sunt făgărăşeni, ar putea să spună. ,,Fetiţa e prea mică să-şi dea seama că mama ei vine dintr-o altă ţară. Băieţelul în schimb, ştie că eu sunt basarabeancă, dar nu înţelege că Republica Moldova nu înseamnă Rusia. El nu ştie să facă această diferenţă, întrucât atunci când am fost în vizită la părinţii mei, el a auzit acolo vorbindu-se limba rusă. Acum, de câte ori aude la televizor vorbindu-se ruseşte îmi spune : ,,Auzi mami, asta e limba ta!”. Probabil, cu timpul, va înţelege că eu nu sunt rusoaică, ci româncă din Republica Moldova”, a mai spus Angela Ghircoiaş.
Emoţii pentru rude
Moldova de peste Prut trece prin momente grele. Emoţiile basarabenilor aflaţi la Făgăraş sunt destul de mari. Cu toţii se gândesc la rudele aflate la Chişinău şi, de câteva zile, nu închid noaptea un ochi din pricina grijilor. ,,Îmi fac mii de griji pentru toate rudele mele aflate acolo.Eu plănuisem să petrec Paştile alături de ai mei, dar din păcate se pare că nu voi reuşi să-mi văd familia. Urăsc comunismul, pe tovarăşul Voronin şi tratamentele la care sunt supuşuşi basarabenii mei. Deşi trăiesc de ani buni în România, sufletul meu este şi va rămâne în Basarabia, pentru că asta sunt şi nu îmi va fi niciodată ruşine să spun care-mi sunt originile”, ne-a spus printre lacrimi, dar cu îndârjire, Angela Ghircoiaş. ,, Sunt foarte îngrijorat de ceea ce se întâmplă acum în Republica Moldova şi sper din tot sufletul ca deznodământul să fie unul bun pentru moldoveni’’, a mai spus Constantin Grigoriţă.
Mulţi români sunt în aceste momente solidari cu fraţii de peste Prut. Emoţiile sunt cu atât mai mari cu cât revoluţia din Moldova le aminteşte multora de ceea ce au trăit în 1989.
Lavinia GHEORGHE
