Despre “aflarea-n treabă la români”

8
80
http://webmobile.xdev.ro/fagarastv/player.html

„Aflarea-n treabă” şi/sau „datul cu părerea” sunt două dintre cele mai de preţ practici ale neamului românesc. În funcţie de nivelul de cultură, românul poate avea concomitent orice meserie. Suntem buni analişti politici, mari antrenori, excelenţi manageri, medici sclipitori, deosebiţi jurnalişti, geniali artişti şi mai nou, mentalişti. Românul poate vorbi orice, oricând, oriunde, cu oricine despre orice numai ca să se afle în treabă.

Interesant e faptul că nu putem avea propria părere, aceasta fiind mereu împrumutată. Cuprins de aburii unui spriţ autentic românul e în stare să-şi gireze întreaga avere numai pentru a demonstra „autenticitatea” celor afirmate. Am ajuns în punctul în care spunem nonşalant că înţelepciunea s-a născut în birt, în locul unde afli că exişti.

La o analiză mai atentă devii fascinat de degradarea de care dăm dovadă ca popor şi aici vorbesc numai despre acel „dat cu părerea” mult prea josnic şi lipsit de orice relevanţă. După ce că torturează limba română, comentatorul mioritic (mai nou, mentalist) îşi permite luxul de-a face predicţii şi supoziţii care nu fac decât să confirme că a citi şi folosi cuvinte frumoase nu faci decât să inciţi proştii.

Pe lângă faptul că vorbim nemilos de urât, limba română (în scris) n-a fost niciodată mai batjocorită ca acum. Cu toate acestea, ne comportăm ca şi cum acestă problemă nu există. Şi uite aşa devenim şi specialişti în lingvistică. Platon spunea că „reaua folosire a cuvintelor nu e doar o greşeală de limbă, ci şi un mod de a face rău sufletelor.”

Ne confruntăm cu un analfabetism moral cum nu cred că ar mai fi existat vreodată în istoria modernă şi contemporană a României. Iar acest analfabetism moral a însămânţat încet şi sigur acel semianalfabestim care face ca noua generaţie să fie asemeni unui câine fără stăpân care şi-a pierdut chiar şi mirosul. Cum ne-am mai putea reabilita în ochii noştri şi ai celorlalţi? Ce mai e de salvat sau cine e de vină? Un şir de întrebări care mă determină să spun că ar trebui să ne fie tuturor ruşine de ceea ce se întâmplă în acest spaţiu românesc. Cum ar spune Andrei Pleşu „am reuşit să întrăm în Europa, ieşind din rândul lumii.”

Exemple ar fi multe de dat şi am putea umple pagini despre acest subiect dar spaţiul nu-mi permite aşa că voi lăsa înţelepciunea unui vechi citat latin să încheie şi să confirme cele de mai sus: „A te socoti atotştiutor este propriul pas spre prostie.”

Aurel Csato

 

8 COMENTARII

  1. „Ti-am dat nota 8 pentru idee si nu pentru continut”….cam asa suna ceea ce mi-a scris un fost profesor de-al meu de filozofie pe caietul de teza desi eu fusesem cu totul pe dinafara subiectului insa am incercat sa nu las teza goala si sa capat un 3.Eu mi-am permis sa-ti dau 10+ pentru acelasi lucru(desi nu sunt profesor) iar daca tot vorbim despre limba romana literara cred ca ar trebui sa o si folosim asa cum am invatat-o in scoala,fara modificari si implementari din alte limbi…..am mai incercat sa fac aceasta recomandare si in trecut insa am fost apostrofat pe motivul ca „limba ca si oamenii se schimba si evolueaza”.Cred ca este corect ca atunci cand pretindem ceva, cuiva, sa fim noi insine in stare sa facem acel lucru.Inchei tot cu un citat desi nu-mi plac:”E usor a scrie versuri cand nimic nu ai a spune.”

  2. Visand ca esti eroul din poveste,
    Scriindu-ne declari, ciodos,
    Ca-l tu talent s-a catarat pe creste
    Iar tu-l privesti cu patima…de jos,

    Inchipuindu-te precum acel colos
    Din Rhodos,printre vorbe mai marunte,
    Catand cu zel,dar fara de folos,
    Metoda de-a vopsi…metafore oculte!

    De-aceea pledoaria-ti cam goala
    Tinuta cu un verb cam prea taios,
    E ca o vilanela epocala,
    Citita de un scarta-scart,gomos,

    E ca un svart lipsit de zahar tos
    Ori ca un toast tinut de vreun felibru,
    Ce-n timp ce-si soarbe vinul tamaios
    Si-a cam pierdut precarul echilibru.
    Trebuie apreciata totusi autocritica din citatul de incheiere.

  3. Nu inteleg de ce sunteti atat de rautaciosi cu „pianistul”! Nu mai trageti in pianist! Am inteles ca rubrica „parerea mea” din bzf.ro este deschisa tuturor celor care au o parere. Master a scris ca „parerile care au un ton cuviincios, sunt scrise corect gramatical si mai ales, spun ceva, vor fi publicate”

  4. Suntem buni la a aduce critici fara a fi capabili sa venim cu argumente! Criticam si doar atat!

  5. Dl. Comanici zice ca nu suntem „capabili sa venim cu argumente:
    1) „Aflarea in treaba” si (…) sunt cele mai de pret practici ale neamului romanesc.
    2) „In functie de nevelul de cultura (…) romanul poate avea concomitent mai multe meserii”.
    3) „Ne confruntam cu un analfabetism moral cum nu cred ca AR FI mai existat vreodata in istoria (..) Romaniei.”
    Am lasat la urma cel mai solid argument care demonstreaza ca nu se cunoaste sensul cuvintelor:
    4)”La o analiza mai atenta devii FASCINAT de degradarea de care dam dovada ca popor….(ce urmeaza e depaseste ridicolul).Cum poti sa fii fascinat de degradare?
    FASCINAT=incantat,sedus,captivat. Daca cineva e fascinat de degradare e treaba lui,dar e mare lucru sa stii ca stii.

    Iertata-mi fie interventia,dar nu se cade sa faci asemenea aprecieri la adresa tuturor romanilor.Spatiul pus ls dispozitie de redactie nu e o scena pe care sa te duelezi cu cititorii.

LĂSAȚI UN MESAJ