De ce mor starurile

0
41
http://webmobile.xdev.ro/fagarastv/player.html

ciocoiu2,,De ce s-or fi plângând toţi artiştii ăştia, când au o viaţă cum nici nu visează muritorii de rând?’’, se tot întreabă sastisiţi Nea Ilie de la sculărie sau Tanti Veta gospodina, de câte ori moare o celebritate. Maşini, avioane, iahturi, palate, haine, femei, bijuterii, călătorii. Totul la superlativ şi după pofta inimii. De unde toate angoasele astea, alcoolism, droguri, clinici de dezintoxicare, medici psihiatri care să-i vindece de anxietăţi. Ce şi-ar mai putea dori aceşti adevăraţi semizei, obiect al adulaţiei fanatice a milioane de admiratori ? Paradoxal, poate doar un trai normal, ca al celor care-i adoră. De ce au murit oare Elvis, Morrison, Hendrix, Janis, Freddie, Kurt Cobain şi acum, Michael Jackson ? E simplu să spui, în doi peri: din cauza exceselor şi a vieţii dezordonate. Dar ce i-a dus pe aceşti oameni, de pe culmile succesului în braţele însingurării şi depresiei şi apoi în ghearele morţii ? E o întrebare cu multe răspunsuri, aproape fiecare cu câte un exemplu trist.

Viaţa acestor oameni nu trebuie judecată cu măsurile obişnuite. Artiştii, nu doar cei din domeniul muzical, nu sunt nişte oameni normali. Sunt oameni excepţionali, dăruiţi, unii dintre ei adevărate genii care şi-au revoluţionat epoca, deschizători de drumuri. Ritmul lor de viaţă şi mai ales, intensitatea cu care o trăiesc, îi fac să ardă ca o flacără, stingându-se la vârste mult prea timpurii. Unii pe culmile succesului, alţii pe panta declinului. Unii în plină activitate, alţii retraşi în uitare. Unii sănătoşi tun, alţii adevărate epave. Dar cu toţi, MULT PREA DEVREME. Mult prea devreme pentru ce mai aveau de spus, de scris, de cântat. Spre întristarea a milioane de admiratori cărora le înfrumuseţaseră clipele vieţii cu creaţiile lor. Spre consternarea multora dintre noi, care abia atunci, când ei dispar, ne dăm seama ce au reprezentat. MULT PREA TÂRZIU.

Presiunea succesului obţinut de multe ori peste noapte. Presiunea confirmării succesului iniţial, cea a menţinerii pe culmi. Presiunea mediatică, ochiul public holbat pe gaura cheii, dreptul refuzat la intimitate. Lipsa de încredere faţă de cei din jur: ,,mă iubesc pentru ceea ce sunt sau doar pentru faima şi banii mei?’’. Manageri profitori care-i storc ca pe nişte lămâi pentru a-i abandona apoi, când nu mai aduc bani. Şi mai presus de toate SISTEMUL, maşinăria, industria care i-a făcut mai mari, dar care îi şi omoară. Şi care merge mai departe neabătut, pentru că, nu-i aşa, ,,The show must go on’’. Sistem care mai scoate bani şi din moarte, exploatând mercantil dispariţia lumească a artistului.

În momentul în care celebritatea devine din încântare o povară, în care nu mai poţi bea o cafea cu prietenii fără ca lumea să se bulucească peste tine ca la urs, primul pas spre angoasă a fost făcut. Mulţi artişti i-au rezistat. Alţi ne privesc din ceruri.

LĂSAȚI UN MESAJ