Credinţă sau doar paradă?

0
24
http://webmobile.xdev.ro/fagarastv/player.html

ciocoiu
A trecut şi Paştele. Am fost oare mai pioşi, mai buni, mai aplecaţi spre durerea celui aflat în nevoie? Măcar în zilele astea? Şi dacă da, cât de sinceri am fost? Sau am făcut-o doar de ochii lumii, ,,că aşa se cade”? Sunt mai multe discuţii aici, să le luăm pe rând.

De ce să fim mai buni, mai iertători, mai milostivi DOAR în Săptămâna Mare? Nu se poate ca acest îndemn să ne fie clar în cap, motor al acţiunilor noastre, şi în celelalte 51 de săptămâni ale anului? Că tot ne plângem că pătimim peste poate! Sau o facem doar de paradă, că aşa dă bine, persoane publice sau nu.
Mergem la spovedanie. Să nu ne prindă Paştele nespovediţi. O facem cu sinceritate sau doar pentru că aşa o face toată lumea? Ieşim din biserică cu sufletul curăţit sau cu sentimentul că am mai ,,bifat” o convenienţă? Ca să ne ierte Cel De Sus păcatele şi, aproape sigur, odată Paştele trecut, să o putem lua de la capăt, cu toate proastele noastre obiceiuri. Şi apoi, ce spovedanie mai e şi aia făcută de preoţi, pe bandă rulantă, la sute de credincioşi pe unitatea de timp? Unde mai e taina spovedaniei, magia ei, efectul ei purificator, dacă e făcută la normă? Ajunge să repeţi automat, la nesfârşit, o formulă şi gata, omul e absolvit de păcate?
Mergem la slujba de Înviere. Ne facem un titlu de mândrie din asta. Dar cât e de sinceră participarea noastră? E afectivă sau doar de convenienţă? Din nou mergem undeva doar pentru că trebuie sau pentru că ,,e bine să…”? Dacă ne ducem doar pentru a fi văzuţi, pentru a vedea cine mai e pe acolo, ca la un eveniment monden, mai bine stăm acasă! Simpla participare nu ne face mai buni creştini.
Unii ţin post. Alimentar. Pentru ei, chintesenţa sacrificiului cu care trebuie întâmpinat Paştele se rezumă la privarea de la consumul de alimente de origine animală. Atât şi (aproape) nimic mai mult. Păi, măi dragă creştine, geaba mănânci tu doar margarină, gem, zacuscă şi verdeţuri, dacă în continuare înjuri, bagi fitile, te ţii de mici înşelătorii sau furtişaguri! Mai bine mănâncă după pofta inimii, dar respectă cele zece porunci în fiecare zi şi vei fi mai aproape de Dumnezeu! Aşa cred eu.
Dăm iama prin magazine, golim rafturile, cumpărăm şi cheltuim frenetic. Mâncare, mâncare şi iar mâncare. Parcă am mânca cu zece guri. Băgăm în noi ca sparţii, bem până la limita rezistenţei ficatului şi sunăm la Urgenţe. Şi după aia, zacem.
Şi uite aşa, a trecut şi Paştele ăsta! La asta a ajuns să se rezume sărbătoarea Învierii Domnului la noi: religiozitate de ochii lumii, mondenităţi, goană maladivă după cumpărături, ospeţe pantagruelice la iarbă verde şi câteva zile libere de la serviciu. Unde, odată întorşi, o luăm de la capăt, cu toate ticăloşiile noastre, mici şi dese.
Oare am uitat ce e credinţa adevărată? Ne-am rătăcit undeva pe drum? Dacă avem puterea să recunoaştem că DA, atunci înseamnă că nu suntem cu totul pierduţi.

LĂSAȚI UN MESAJ