Cincu- satul cu o istorie deosebită

0
1463
http://webmobile.xdev.ro/fagarastv/player.html

Când intri în Cincu rămâi impresionat de stilul aparte, în care sunt construite casele din centrul localităţii şi de bisericile extrem de frumoase. Frumoasă ca un mic oraş, localitatea face parte din vechea provincie a Sibiului, cunoscută şi sub denumirea de Cincul Mare. Cultura săsească îmbinată cu tradiţiile românilor au dat un aer aparte zonei de o importanţă istorică deosebită.
Prima atestare documentară a localităţii Cincu Mare se găseşte în documentele unui litigiu din anul 1329, în care se menţionează printre reprezentanţii provinciei Sibiului un anume Benherus din Cincu – „de Chenk“. La început, regiunea colonizată a Sibiului cuprindea numai partea centrală a provinciei Sibiului. Primele ştiri mai exacte despre coloniştii germani din zona Sibiului sunt conţinute într-un document semnat de Papa Celestin al III-lea, din anul 1191. Denumirea localităţii Cincu Mare, provine din germanul Groβschenk. Localitatea se mai regăseşte şi sub numele de Schenck, în opoziţie cu Kleinchenk – Cincşorul.biserica-cincu
Scaunul Cinc este menţionat de mai multe ori după data atestării documentare a satului, mai ales în pricini de judecată ale locuitorilor săi în legătură cu pământul. Scaunul Cinc a fost unul din scaunele importante din punct de vedere economic şi politic cu cele 22 de aşezări libere la 1551, printre care şi Agnita, cu care Cincu s-a aflat în permanenţă concurenţă pentru supremaţie administrativă şi economică. Scaunul Cinc era inclus în provincia mărită a Sibiului, cunoscută în trecut sub numele de „Şapte Scaune“.
Datorită statutului lor juridic superior, saşii provinciei Şapte Scaune au dobândit de timpuriu o poziţie privilegiată faţă de celelalte părţi ale Sibiului. Încă din anul 1448, scaunul Cincu avea sigiliu propriu, iar în anul 1474 aşezarea căpăta statutul de „oppidum“, care însemna „târg“, mărturie a dezvoltării breslelor şi a târgurilor de acolo. Din anul 1486 Cincu primeşte dreptul de a ţine în fiecare zi de miercuri târg şi o dată pe an târg de vite şi mărfuri.muzeu cincu tors
Din registrele timpului reiese că din provincia Sibiului, a celor Şapte Scaune, Cincu se afla pe locul al III-lea ca putere economică, mai puternice fiind doar Sibiul şi Rupea. În anul 1474 devine plasă şi obţine privilegiul de a-şi organiza o armată proprie, în vederea apărării cetăţii bisericeşti. În fruntea scaunelor săseşti era un jude regal, numit de rege. Prima menţiune documentară a judelui regesc aflat în frunte scaunului Cinc, este din anul 1329. Biserica din Cincu a găzduit de trei ori în istoria ei Dieta Transilvaniei ( Parlamentul Transilvaniei!!!). Prima dată în 1538, sub conducerea lui Ştefan Mailat, care a condus şi cetatea din Făgăraş. A doua oară a avut loc în 1658 şi ultima adunare a conducătorilor Transilvaniei a avut loc în 1664. Ultima oară, întrunirea a durat 18 zile, iar cei care i-au cazat și ospătat pe demnitari au fost localnicii din Cincu.
Cincu se desprinde de provincia Sibiului în anul 1860.
Un important depozit de bronzuri din antichitate fost descoperit întâmplător în anul 1888 şi conţinea un număr mare de piese fragmentare, între care se disting fibule, pandantive, brăţări, dălţi, seceri, lame de cuţit, vârfuri de lance, ace de bronz şi multe alte obiecte. Istoricii au afirmat că depozitul datează din secolul XII î.e.n. Astfel de depozite au mai fost găsite la Şoarş şi Cobor.
Fiind un sat multicultural, la Cincu au existat mai multe biserici care au aparţinut diferitelor comunităţi.poza cete cincu3
Biserica săsească- Cea mai mare biserică este cea săsească, situată în mijlocul satului. Locaşul de cult este monument istoric şi are incinta fortificată. Clădirea este în formă de bazilică cu trei nave, cu un turn masiv în partea vestică şi două turnuri laterale. Este închinată Fecioarei Maria și este una dintre cele mai mari bazilici romane situate într-o localitate săsească din România. Prin modul de poziționare a construcției pe o colină aflată între râurile Olt și Hârtibaciu ce prezintă trei laturi foarte abrupte, biserica este considerată o bazilică unicat deoarece apărarea ei se făcea doar pe partea de vest a dealului. Biserica a fost construită de către coloniștii germani la mijlocul secolului al XIII-lea. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate din Cincu este înregistrat în lista monumentelor istorice al județului Brașov sub codul LMI BV-II-a-A-11639 având trei obiective principale: Biserica evanghelică, sec. XIII,1522, 1694, 1754-1755, 1815, sub codul LMI BV-II-m-A-11639.01; Incinta fortificată – fragmente incintă interioară și bastion (vechea Primărie), sec. XIV – XVII, sub codul LMI BV-II-m-A-11639.02; Incinta fortificată – fragmente incintă exterioară, încăpere pentru provizii, sec. XVI – XVII, sub codul LMI BV-II-m-A-11639.03.
În anul 1474, după cum reiese dintr-un document emis de regele Matei Corvin, biserica a fost înconjurată cu ziduri de apărare. S-au păstrat până în zilele noastre două incinte de fortificaţie, cele amintite mai sus. În perioada 1520-1522 biserica a fost refăcută în mare parte, datorită distrugerilor făcute de către turci. Fiind una dintre cele mai valoroase monumente de arhitectură medievală din Transilvania, biserica găzduiește în interiorul său o serie de colecții de mare valoare:colecția de covoare orientale din secolul al XVII-lea – XVIII-lea; colecții de embleme și vestigii ale diferitelor bresle și corporații; colecții de fragmente murale, strane în stil gotic, epitafuri precum și un potir din secolul al XV-lea și un orologiu de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Piesa de rezistență a bisericii este altarul care reprezintă necredința apostolului Toma, altarul prezentând o piatră de altar pe care sunt inscripționate cuvintele lui Isus către Toma:
„Domin’meus et Deus meu – Toma quia vidisti beati qui non viderunt et credierunt”.”
La origine, altarul a fost făcut pentru biserica din Moșna, ulterior el fiind cumpărat de localnicii din Cincu și pictat de un mare maestru sibian al vremii. Membrii comunității din Cincu apar într-una din scenele din partea de jos a altarului, ei fiind reprezentați în costume populare ale ciobanilor autohtoni.
Biserica din Cincu a avut şi o încăpere denumită temniţa matrimonială. Aici erau aduşi soţii care nu se mai înţelegeau, pentru că divorţul era ceva de neconceput la acea vreme. Soţii erau aduşi în temniţă. Primeau o singură lingură, o singură furculiţă, un singur pahar cu apă, un singur pat mic. Se spune că erau ţinuţi în temnița matrimpnială până se împăcau. De obicei nu dura mult șederea certărețișor acolo, pentru că patul era unul singur, trebuiau să doarmă împreună şi să se încălzească.
Biserica ortodoxă- În anul 1750, Cincu era scaun protopopesc cu câteva parohii dependente, având 83 de familii ortodoxe fără preot, număr care se va păstra şi în anii următori. Peste patru decenii şi mai bine, respectiv în anul 1805, o nouă statistică arată că în Cincu erau 260 de familii, o biserică ortodoxă şi doi preoţi ortodocşi: Vasile Paicu şi Vasile Nicu, hirotoniţi în Transilvania, primul în 1761, al doilea în 1791. Creşterea populaţiei româneşti s-a datorat faptului că saşii au avut nevoie tot mai accentuată de braţe de muncă, pentru lucrarea întinselor domenii, braţe pe care le-au găsit în satele din Ţara Făgăraşului. Biserică ortodoxă, cu hramul „Sfantul Nicolae”, a fost construită în anul 1815. Este aşezată la intrarea în cimitir, în sudul localităţii, parte în care locuiau în trecut românii, saşilor revenindu-le partea de nord. Ctitorii lăcaşului de cult au fost obştea satului. Biserica a fost ridicată în stilul bizantin, cu elemente gotice. Are formă de navă, cu pereţii construiţi din piatră şi cărămidă, plafonul drept, cu grinzi de lemn, şi pardoseală din scândură de brad. Nu are pictură interioară sau inscripţii exterioare, fiind zugrăvită cu motive naţionale. De-a lungul timpului lăcaşul de cult a cunoscut mai multe etape de restaurare. În anul 1907, sub păstorirea preotului Ioan Mihu, a fost construit turnul în forma actuală. În 1927, sub păstorirea preotului Gheorghe Coanta, s-au înnoit duşumelele şi a fost zugrăvit, iar în 1947, sub preotul Hariton Eşeanu s-a zugrăvit din nou. În anul 1954, sub păstorirea preotului Leon Moldovan, s-a reparat acoperişul, s-a zugrăvit în interior şi s-a introdus curentul electric. În 1967 s-a reparat Sfântul Altar şi s-a zugrăvit interiorul întregii biserici. La altarul acestei biserici au slujit ca preoţi titulari, începând cu anul 1761: Vasile Paicu, Vasile Nicu, Eftimie Stângu, Ignatie Mandocea, Iosif Mihu, Ioan Mihu, Gheorghe Coanta, Hariton Eşeanu, Leon Moldovan, Virgil Vasu şi Florin Adrian Butum.
Fosta biserică greco-catolică a fost construită în anul 1842 şi are hramul Buna Vestire. Un devastator incendiu a izbucnit la Biserica greco-catolică în anul 1869 și a șters de pe fața pamântului 143 de case. După acest episod mulți dintre localnici au luat drumul pribegiei spre America. Acum ea este aşezată în partea de Sud-Est a satului Cincu și aparţine tot comunităţii ortodoxe. În Cincu mai sunt alte patru biserici de alte patru confesiuni.cincu expo foto
La Cincu a fost înfiinţată prima şcoală latină din Transilvania. Clădirea în care a funcţionat această şcoală este cuprinsă în lista monumentelor istorice, sub numele de „Şcoala Latină“. După ce a servit ca şcoală, clădirea a avut diverse funcţionalităţi: birt, primărie şi locuinţă. Istoricii cred că Şcoala latină de la Cincu a fost înfiinţată în anul 1789, de către un cunoscut om de cultură al timpului – Martin Sutoris. În prezent, clădirea nu are nici o funcţiune, imobilul fiind părăsit din cauza gravelor deteriorări structurale.
În anul 1430 a fost înfiinţată o şcoală care a instruit copiii din Cincu la scris şi la citit. Interesant este modul prin care s-a aflat cine a fost primul director al şcolii din Cincu. În fosta bibliotecă a Consistoriului Districtual Luteran din Sibiu se găseşte o carte de liturghie scrisă pe un pergament care are la sfârşit următoarea inscripţie: „ Per manus Henrici Halgebacksen de ratisnona oriundi…. pro tunc temporis regentis… in Gross-Schenk…“ care insemna : „Henrici Halgebacksen din Germania a fost primul director al şcolii germane din Cincu“. Una dintre marcantele personalităţi care au activat în şcoala din Cincu, a fost Johannes Troster, autorul mai multor cărţi apărute în Nurenberg, în anul 1666.

LĂSAȚI UN MESAJ