Unirea Principatelor Române este un eveniment care se sărbătorește la nivel național pe data de 24 ianuarie. Această zi este o omagiere adusă unui moment istoric ce s-a produs pe 24 ianuarie 1859. Atunci, provinciile române Moldova și Țara Românească (Muntenia) au fost unite, datorită dublei alegeri a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn în cele două țări.
Pe 24 ianuarie sărbătorim, practic, primul pas concret făcut pe calea înfăptuirii statului național unitar român pentru înfăptuirea României Mari, care s-a finalizat apoi pe 1 Decembrie 1918.
Acest moment, 24 ianuarie 1859, a însemnat, de fapt, anunțarea de către Adunarea Electivă a Țării Românești a faptului că Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn al Țării Românești. Doar cu câteva zile înainte, pe 5 ianuarie 1859, tot Alexandru Ioan Cuza fusese ales domn și în Moldova. Până la acel moment, cele două provincii avuseseră lideri diferiți, Mihail Sturdza (Moldova), respectiv Gheorghe Bibescu (Țara Românească).
Unirea celor două principate a fost un proces care a început în 1848, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două provincii. În anul 1848 s-a realizat uniunea vamală între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.
În Moldova, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor în unanimitate, la 5 ianuarie 1859, ca reprezentant al „Partidei Naționale”, urmând ca ulterior într-o ședință secretă a Adunării, deputatul Vasile Boerescu să propună, la 24 ianuarie 1859, alegerea lui Alexandru Ioan Cuza și în Țara Românească, aceasta fiind acceptată în unanimitate.
În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Alexandru Ioan Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică, fapt care a dus la formarea statului modern România.
Faptul împlinit la 24 ianuarie 1859 era considerat de Poarta Otomană și de Austria drept o încălcare a Convenției de la Paris, însă în textul Convenţiei din 1858 nu se stipula ca domnii aleși în cele două Principate să fie persoane separate. În acest fel unirea a fost recunoscută de către marile puteri pe parcursul domniei lui Alexandru Ioan Cuza și după aceea.
După înlăturarea domnitorului Cuza, de la putere în noaptea de 10 spre 11 februarie 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, văr din partea mamei cu Napoleon al III-lea și înrudit și cu regele Prusiei. De altfel Napoleon al III lea, a susținut unirea Principatelor Române (Moldova și Țara Românească) în 1859 printr-o diplomație activă, folosindu-se de poziția sa de mare putere europeană pentru a influența marile puteri, în special Austria și Rusia.
Prin Constituția adoptată la 1 iulie 1866, Principatele Unite încep să se numească oficial România, iar la 1 decembrie 1918 s-a înfăptuit Marea Unire a Transilvaniei cu România și s-a creat actualul stat.
