Brucan a fost optimist

0
61
http://webmobile.xdev.ro/fagarastv/player.html

ciocoiu-edit1,,Vor trebui să treacă 20 de ani pentru ca românii să înţeleagă ce este democraţia”. Era în decembrie 89-ianuarie 90, când ,,Oracolul din Dămăroaia” a emis această maximă, ce a scandalizat prin cinism (alături de cea cu stupid people) înfierbântaţii concetăţeni, aflaţi într-o dispoziţie…revoluţionară. ,,Cum adică, 20 de ani!? Drept cine ne ia!? Cum îşi permite să ne trateze de sus? Noi ştim ce e aia democraţie. Am dorit-o atât de mult şi ne vom obişnui uşor cu ea”, spuneam cu toţii revoltaţi. N-au trecut decât câteva luni de anarhie, ce au culminat cu mineriada din iunie 90, ca să ne dăm seama că nu e aşa de uşor cu democraţia asta. Acum, privind în urmă, dacă suntem sinceri, trebuie să recunoaştem nu numai că vechiul activist stalinist convertit la democraţie a avut dreptate, ci chiar că a fost optimist!

Sunt aici două planuri de discuţie. Primul, că mă refer la democraţia adevărată, occidentală, care dă roade de sute de ani, nu la originala democraţie dâmboviţeană. Mulţi români, mai mult sau mai puţin nostalgici, spun cu năduf, la nervi: ,,Ne-a trebuit democraţie! Uite ce se întâmplă!”. Deşi după 89 graniţele s-au deschis şi mulţi au putut vedea democraţia ,,la ea acasă”, ei ignoră parcă voit faptul că nu democraţia în sine e de vină pentru ce nu le ,,iese” ca-n trecut, ci modul românesc a o pune în practică. La fel şi cu economia de piaţă.
Apoi, mai e de discutat cum înţelegem democraţia atât noi, cât şi clasa politică. Dacă prin democraţie înţelegem lipsa oricăror reguli, absenţa oricărei constrângeri, dacă pe cel care ne pune la muncă sau încearcă să impună o disciplină îl catalogăm drept dictator sau comunist, tot nimic n-am înţeles. Altfel, dacă credem că un şef trebuie să se priceapă la orice, că preşedintele e un tătuc care trebuie să ne asigure de la bonuri de masă şi butelii, la casă, serviciu şi maşină, dacă vom continua să credem că statul trebuie să ne DEA ,,că de aia e stat”, degeaba au trecut 20 de ani.

Pe de altă parte, dacă clasa politică va avea impresia că democraţie înseamnă în continuare jefuirea avuţiei naţionale, licitaţii trucate, hoţie din banul public, promovarea clientelei politice, voturi furate, menţinerea la putere cu orice preţ, impunitatea în faţa legii, asta n-o să ne ducă în niciun caz la liman, vreodată. Iar perspectivele vor continua să fie sumbre.

Am râs de Ceauşescu şi de ambiţia lui tâmpită, de creare a ,,omului nou”. Ne-am crezut imuni la deşănţata propagandă comunistă, dar iată că reziduurile acelui timp revolut, ,,ceauşescul din noi”, continuă să trăiască. Când va pieri el? Un răspuns simplu ar fi: ,,după ce se va stinge cel puţin o generaţie născută şi educată în comunism”. Dar răspunsul nu e deloc simplu. Avem ce pune în loc? Suntem în stare să punem lucrurile pe făgaşul cel bun? Suntem destui, o ,,masă critică”, cei care dorim şi putem aduce schimbarea? Pentru că în ultimii 20 de ani nu s-a prea văzut…

,,Tot ce-i românesc nu piere” spune un vechi cântec…românesc. Iertaţi-mă dacă, nici acum, în prag de sărbători, nu pot să văd decât conotaţia negativă a acestor cuvinte.

1 COMENTARIU

  1. Oare suntem convinsi ca experimentul „omul nou” nu a reusit ? Atita timp cind experimentele democratiei dupa 20 de ani de cercetari sunt „omul invizibil” in viata cotidiana si „omul absent” cind hotareste viitorul.Dar un lucru este foarte interesant , daca birourile de plingeri si reclamatii ar fi deschise non stop ar fi extraordinar imagineaza-ti urmatoarea scena „am plecat sa votez dar pe drum m-am oprit la bar ca sa aflu cu cine trebuie sa votez .M-am dus la vot am votat cu cine trebuia sa votez dar in drum catre casa in loc sa ma gindesc la cum va fi viitorul vroiam sa ma duc la biroul de plingeri si reclamati dar nu era deschis .Oare au sa-i faca program non dupa alegeri?Dragul meu acesta este „omul prezent” fara convingeri dar cu incertitudini .Citeodata si iluzia devine realitate

LĂSAȚI UN MESAJ