Astăzi iubim românește!

0
111
http://webmobile.xdev.ro/fagarastv/player.html

Dragobetele se sărbătoreşte în fiecare an, pe 24 februarie şi este o sărbătoare cu tradiţii vechi şi semnificaţii adânci în cultura românească. Dincolo de faptul că este sărbătoarea românească a iubirii, puţini ştiu cine a fost cu adevărat Dragobetele.

În calendarul crestin-ortodox, Dragobetele se sărbătorește pe 24 februarie, de ,,Întâia și a doua aflare a Capului Sf. Ioan Botezătorul”. Fiul Babei Dochia, Dragobete este cunoscut ca fiind naşul cosmic al păsărilor și al animalelor, de ziua lui, păsările își găsesc perechea și își fac împreună cuiburi noi. De aici a fost împrumutată și ideea logodnei între doi tineri îndrăgostiți chiar în ziua de Dragobete. Asemeni făpturilor necuvântătoare, obiceiul de a-ți găsi perechea și de a te logodi în această zi a fost preluat și în rândul oamenilor. În folclorul românesc, băieții urmăreau fetele pe care le îndrăgeau și le sărutau în văzul lumii de Dragobete – de unde și expresia ,,Dragobetele sărută fetele”. Dogmele satului tradițional românesc nu acceptau sub nicio formă astfel de practici într-o zi obișnuită, excepția de la regulă reprezentând-o doar această zi.Tot din folclorul românesc aflăm că Dragobetele a fost transformat de Maica Domnului în Năvalnic, o buruiană de leac folosită în trecut pentru vrăjile de dragoste. Există mai multe legende care relatează cum s-ar fi întâmplat asta, iar una dintre ele spune că Dragobetele ar fi încercat să o facă pe Maica Domnului să se îndrăgostească de el; nu a reușit, iar ea l-a transformat în Năvalnic.O altă legendă spune că Dragobete, un tânăr cu părul negru ca abanosul și ochii verzi ca iarba muntelui, reușea să trezească iubirea în inima tinerelor fete doar cântând din fluier. I-a învățat pe oameni să iubească timp de sute de ani, iar atunci când și-a îndeplinit sorocul, Maica Domnului l-a transformat în Năvalnic, planta care renaște în fiecare primăvara. Indiferent de legenda din spatele acestei plante, Năvalnicul a ajuns să fie purtat și astăzi la sânul tinerelor fete, împăturit în punguțe de mătase; obiceiul spune că, astfel, tinerele fete reușesc să ,,farmece” flăcaii și să se îndrăgostească de ele. E drept însă că, în unele sate din România, există și varianta modernizată a acestui obicei, conform căreia năvalnicul nu este împaturit într-o punguță de mătase, ci într-o bancnotă (se spune că aceasta alungă ghinionul și ține dușmanii la distanță).

LĂSAȚI UN MESAJ