Am înnebunit cu toţii?

0
26
http://webmobile.xdev.ro/fagarastv/player.html

Confruntarea televizată, de la Cluj, dintre Băsescu şi Antonescu nu a făcut decât să-mi exemplifice, cum nu se putea mai bine, încrâncenarea de care vorbeam în editorialul trecut. Cât de lipsit de scrupule poţi să fii, cât de DISPERAT să câştigi, dacă încerci să ,,punctezi’’ legându-te de nenorocirea unui om a cărui soţie a murit nemaisuportând suferinţa generată de o boală încurabilă? Chiar e permis orice doar pentru că e campanie? La război ca la război, dar parcă e prea mult!
ciocoiu-edit2
Atât despre EI, mai mult despre NOI. Mai precis, despre reacţiile pe care le stârneşte o campanie electorală în sânul unei comunităţi. Ţară, oraş, nu contează, e la fel. Pe EI, îi mai înţelegi: ,,Ciolanul”, ar spune omul simplu, cu dispreţ. Eu unul nu-i înţeleg, am spus-o şi acum o săptămână. Dar NOI ce scuză avem, să înnebunim odată cu ei, la fiecare 4, 5 ani sau chiar multianual? Pentru că asta se întâmplă, de fiecare dată, la fiecare scrutin electoral. Orice discuţie se transformă în controversă, orice schimb de opinii, în ceartă. Pe stradă, la serviciu, la cârciumă, în familie. Ba, dacă preopinenţii au şi ceva alcool în cap, bătaia-i gata! Ba, s-a mai scos şi cuţitul ! Şi bâta, cel mai vechi şi …convingător agent electoral la români! Nu mai există dezbateri civilizate, nu mai există păreri schimbate calm. Parcă ne-am tâmpit cu toţii, molipsindu-ne de la politicieni şi metodele lor! Părerile s-au radicalizat într-atât încât a mai încerca să convingi pe cineva de validitatea mesajului unui candidat e curată sinucidere! Doamne fereşte, în familie, să ai altă preferinţă electorală decât consoarta! Treci urgent pe hrană rece şi la dormit pe canapeaua din sufragerie!

E de râs, e de plâns, dar ce se-ntâmplă cu noi? Nu mai avem răbdare, nu mai avem educaţie, nu mai acceptăm altă părere decât a noastră? Parcă toţi am fi agenţi electorali. Specimen care mie îmi aminteşte de fanaticii religioşi. Iar pe mine, orice formă de fanatism mă înspăimântă. Haideţi să fim raţionali, să fim..democraţi, să gândim la rece şi…să mergem la vot. Votăm cum credem şi-l lăsăm şi pe cel de alături să o facă. Vremea unanimităţii a trecut, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne ,,spargem’’ în mii de bucăţi, în mii de cioburi, în mii de voci. Lipsa de unanimitate nu înseamnă lipsă de solidaritate.

Hai să-i lăsăm pe EI cu ale lor, iar NOI să ne vedem de ale noastre. Iar la vot, să-i dăm fiecăruia ceea ce merită!

LĂSAȚI UN MESAJ