86 de ani de la nașterea Părintelui Teofil

0
88
http://webmobile.xdev.ro/fagarastv/player.html

poza-teofilAstăzi se împlinesc 86 de ani de la naşterea Părintelui Teofil Părăian, cel care a fost unul din stâlpii ortodoxiei în Ţara Făgăraşului. Părintele Teofil Părăian s-a născut la data de 3 martie 1929, în localitatea Topârcea, la aproape 25 de kilometri de Sibiu, fiind primul din patru fraţi şi purtând numele de Ioan. Din copilăria sa a păstrat amintiri şi nostalgii, mărturisind faptul că a intrat în viaţa conştientă fără vedere. Însă, deşi nu a putut vedea cu ochii trupului, părintele Teofil a văzut cu ochii sufletului în viaţa şi în inima ucenicilor săi, discernând faptele acestora şi dăruind fiecăruia bucurie din bucuria sa, prin sfat bun şi mângâietor, aducător de pace lăuntrică, linişte şi odihnă sufletească.
După absolvirea liceului, a urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Sibiu, dobândind numeroase şi înalte cunoştinţe creştine, în special de Noul Testament şi de doctrină ortodoxă.
La data de 1 aprilie 1953 îşi îndreaptă paşii spre Mănăstirea Sâmbăta. La praznicul Adormirii Maicii Domnului este călugărit cu numele de Teofil, în amintirea dorinţei bunicii sale de a fi avut un copil cu acest nume, şi având ca naş de călugărie pe Irineu Crăciunaş.
A fost hirotonit ierodiacon, în anul 1960, de către mitropolitul Nicolae Colan; în 1983 ieromonah, de mitropolitul Antonie Plămădeală; în 1986 a primit hirotesia de protosinghel, iar în 1998, pe cea de arhimandrit.
De la primii paşi în mănăstire, a încercat să se apropie de părintele Arsenie Boca. Mănăstirea i-a devenit adevărata sa casă, popas spre împărăţia cerurilor. Pentru părintele Teofil, mănăstirea, locul în care şi-a găsit împlinirea şi mântuirea, era „tinda raiului“, „casa lui Dumnezeu“, „poarta cerului“, „locul împlinirilor şi cerul de pe pământ“.
Părintele Teofil a fost socotit şi adeseori numit „duhovnicul tinerilor“, această caracterizare arătând, pe de o parte, dragostea şi preocuparea sa de a oferi tinerilor sfaturi şi îndemnuri aducătoare de bucurie şi speranţă şi deschizătoare de drumuri pline de lumină şi nădejde, iar pe de altă parte, preţuirea pe care i-au acordat-o tinerii, care s-au regăsit pe ei înşişi în dragostea şi căldura lui.
Ca duhovnic, a fost un om al echilibrului, bun cunoscător al sufletului omenesc, dăruit cu sfat mântuitor şi discernământ duhovnicesc. Om al iubirii, bucuriei şi odihnei sufleteşti, mângâia prin cuvintele sale, care ajungeau în sufletul însetat de sens ca un balsam alinător.
Chemat la Domnul pentru a-şi lua răsplata ostenelilor sale în 29 octombrie 2009, părintele Teofil trăieşte în sufletele noastre prin modelul său sublim de viaţă închinată slujirii lui Dumnezeu şi mângâierii aproapelui.

LĂSAȚI UN MESAJ