Interviu cu Florin Ioani, primarul comunei Viştea

0
239
http://webmobile.xdev.ro/fagarastv/player.html

ioanyimg_8747,,Aşa doresc oamenii şi noi trebuie să ne raportăm la dorinţa lor”

Discuţia cu un tânăr care are o muncă de răspundere este întotdeauna plăcută. Nici cea cu un primar tânăr nu face excepţie: ai în faţă un om fremătând de energie, doldora de idei noi şi nerăbdător să le pună în practică.

Totodată un om cu experienţă de viaţă, câştigată prin munca în sectorul privat sau chiar în administraţie. Un om bine informat, care ştie dincotro bate vântul schimbării şi ce trebuie făcut pentru a îndrepta lucrurile spre direcţia cea bună, europeană. Un asemenea om este şi Florin Ioani, un primar pe care l-am cunoscut odată cu prima sa reuşită de calibru ca primar: obţinerea a 2,5 milioane de euro de la Uniunea Europeană, pentru un proiect ce va schimba din temelii Viştea, trecând-o hotărât şi definitiv în scolul XXI.

Domnule Ioani, ce aţi făcut înainte de a fi primar?
Înainte de a fi primar am fost… viceprimar! De prin 1998, am lucrat în comerţ şi prestări de servicii; fac şi agricultură în satul Rucăr, de unde sunt. Agricultura am făcut-o în mare parte ca un hobby, deşi e vorba de aproape 50 ha! Am lăsat afacerile în grija familiei, pentru că munca în Primărie nu-ţi mai permite asemenea …hobby-uri.

– Cât din experienţa anterioară v-a ajutat în munca de primar?
– A contat foarte mult. Am avut, mai întâi, un mandat de consilier, după care unul de viceprimar, până când am ajuns primar. M-a ajutat foarte mult acest fapt, pentru că am cunoscut toate problemele. Am fost un viceprimar destul de activ. Cu fostul primar Gheorghe Tabără m-am înţeles foarte bine, chiar pot să spun că am avut mână liberă; mi-a predat partea executivă, iar dânsul s-a ocupat de partea de audienţe cu oamenii, de partea de strategii, de dezvoltare a comunei. Partea efectivă de muncă în Primărie, partea activă, am dus-o eu: finanţări, lucrări, urmăriri şi aşa mai departe.

– De ce aţi dorit să ajungeţi primar, care a fost motivaţia?
– În anul 2000, când m-am implicat pentru prima dată în politică, eram destul de tânăr. La început, mi s-a părut o joacă, că mă implic pentru a ajuta oamenii. Activitatea mea anterioară se desfăşura tot în mijlocul lor. Populaţia din satele Ţării Făgăraşului este destul de îmbătrânită; oamenii nu mai au puterea fizică pentru a te mai putea baza pe ei, ca să poţi face astăzi lucruri măreţe, cum se făceau odată: şcoli, cămine, biserici. Nu poţi să te bazezi numai pe ei şi atunci e bine să vină şi oameni tineri din urmă. Mi-a fost destul de greu să mă impun în comună. Au fost alţii mai vechi, care credeau că fără ei lucrurile nu pot merge înainte şi tot timpul eram privit ca un personaj care nu ştie ce face, care se implică în problemele acestea, dar este copil. Cred că oamenii au înţeles şi au depăşit aceste momente, încât să nu ajungem la fel şi fel de discuţii, care nu sunt de folos, pentru că mereu, de când e lumea, au existat oameni care conduc, oameni care trebuie să-şi asume responsabilităţi. Noi ne comportăm colegial cu toţi primarii comunelor din zonă; indiferent de culoarea politică, noi colaborăm, ne suplinim în anumite probleme. Dacă avem de rezolvat unele probleme sau de dus anumite acte la Braşov, la Făgăraş, la Victoria, ne putem suplini unul pe celălalt, se duce un coleg de la Ucea sau de la Drăguş. Asta e valabil chiar şi la proiectele pe care le-am demarat, proiecte cu confinanţări locale, din bugetul Consiliului Judeţean sau guvernamental. Am făcut o echipă şi am lucrat împreună. E foarte important acest lucru, pentru că important este să se dezvolte zona. Nu putem vedea numai de ,,ograda” noastră, trebuie să vedem lucrurile pe ansamblu. Nu vedem numai copacii, trebuie să vedem şi pădurea.

– E greu să fii primar de ţară, de ce calităţi e nevoie?
– Aş vedea două componente importante. În primul rând, nu există o ,,şcoală” de primari. Fiecare comună are particularităţile ei, pe care numai un localnic le poate cunoaşte. Fiecare sat chiar, component al comunei, are particularităţile lui. Un primar, în primul rând, ar trebui să aibă iniţiativă, această parte e cea mai importantă, iar în al doilea rând… să fie şi harnic. Să le poată duce şi la îndeplinire, pentru că idei avem toţi. Orice primar vrea să facă lucruri bune, responsabilitaea este foarte mare atunci când oamenii te-au ales. În cazul meu, care am fost ales din primul tur – pentru prima dată în comuna Viştea – oamenii au o mare aşteptare şi răspunderea mea este cu atât mai mare. Mai ales că avem şi o majoritate confortabilă în Consiliul Local. Din 11 consilieri, şapte sunt de la partidul de unde am candidat. E şi acesta un lucru important, pentru că ai susţinerea necesară de a duce la îndeplinire ideile şi programele proprii, pe care le-ai expus oamenilor. Pot să vă spun că nici un proiect local de hotărâre de la începutul mandatului nu am avut vreun un vot contra. Deci, avem aceleaşi gânduri, aceleaşi idei şi cred că facem exact ceea ce trebuie pentru comuna Viştea şi nu ne abatem de la priorităţile oamenilor.

– Faceţi parte dintr-o generaţie de primari noi, de oameni trecuţi uşor de 30 de ani. Ce credeţi că aveţi în plus faţă de primarii din generaţia mai vârstnică, pe care i-aţi înlocuit?
– Cred că vedem mai clar situaţia actuală şi mai ales tendinţa, direcţia în care lucrurile se mişcă. Este importantă şi experienţa, ţinem cont şi de oamenii cu experienţă. Tendinţa de întinerire s-a manifestat şi în componenţa Consiliului Local: au intrat oameni tineri, până în 30 de ani şi puţin peste 30 de ani, care au venit cu idei noi. Partea de tinereţe cred că suplineşte experienţa. Un om tânăr are ambiţie, pleacă cu ideea de a se lansa, vrea să demonstreze că poate face ceva şi…are viaţa înainte. Trăind în comunitatea respectivă, sentimentul care cred eu că mişcă lucrurile e dorinţa de a trăi mai bine. Trăind tu mai bine, trăiesc şi ceilalţi. O comunitate bogată trebuie să alcătuită din oameni bogaţi.

– Cum stă comuna Viştea la capitolul fond funciar, la înmânarea titlurilor de proprietate?
– Cam 80 % din timpul care îl consumăm în Primărie este legat de fondul funciar. Nu putem spune că stăm chiar rău, dar avem foarte mult de lucru. După cum ştiţi, judeţul Braşov e un judeţ – pilot în ce priveşte întocmirea documentaţiilor de fond funciar; tot timpul avem cerinţe de la Prefectură. Ni se spune că Primăria este obligată să elibereze titluri de proprietate. E un proces foarte greu, deoarece fiind judeţ – pilot, toate datele preluate din teren, de la fiecare parcelă în parte, trebuie prelucrate şi introduse în sistemul Stereo 70, într-un plan cadastral general pe ţară şi este o procedură destul de costisitoare. Fiecare parcelă pe care noi o dăm omului trebuie preluată în acest sistem şi necesită lucrări suplimentare faţă de alte zone. Nu mai rămân multe de făcut după ce realizăm acestea până la intabulare, pentru ca suprafaţa să fie prinsă în CF. Ni s-a cerut să facem aceste lucruri, dar nu ni s-au pus la dispoziţie şi fondurile necesare. Să vă punctez pe localităţi: în Olteţ, avem finalizată complet situaţia terenului arabil, mai este partea de fâneaţă, care este în mare parte şi ea identificată, parcelată, mai avem foarte puţin de lucru. În Viştea de Jos, suntem în procent de 90% rezolvaţi. Avem o lucrare – exemplu, totul este pe suport electronic. Avem programe speciale, cu care poţi vedea parcela omului cu tot ce se află pe ea. Dacă nu s-au făcut lucrurile acestea până acum, cel puţin să le facem adevărate, ca oamenii să rămână cu documente valabile sute de ani de acum încolo.

– Haideţi să trecem la punctul cel mai recent care arată un succes al administraţiei dumneavoastră. Să vorbim despre recenta aprobare a finanţării europene a proiectului de dezvoltare a infrastructurii rurale. Când v-aţi apucat de acest proiect?
– Acest proiect a fost demarat iniţial în altă idee. În comuna Viştea, avem infrastructura rezolvată parţial, mă refer la alimentări cu apă şi gaze; canalizarea era o prioritate importantă. Oamenii îşi doreau, ca pe lângă problemele stringente ale proprietăţii, să aibă şi un confort minim, care pentru unii poate părea un lux, dar suntem totuşi în secolul XXI. Exista problema apelor care poluau pânza freatică şi trebuia să găsim soluţii. Am gândit iniţial proiectul pentru canalizare. După aceea, s-a schimbat sistemul de punctaj la nivel naţional în ceea ce priveşte banii europeni. Am abordat din nou proiectul şi am făcut un proiect integrat. Aşa cum se face punctajul astăzi, în acest proiect integrat erau prinse ca priorităţi naţionale canalizarea apelor uzate, alimentări cu apă, drumuri, o componenta socială şi una culturală. Avem întrunit în total 70 de puncte. În sesiunea trecută, s-a câştigat şi cu 55 de puncte, noi având 70 de puncte, sperăm să câştigâm.

– Despre câţi bani este vorba?
– Proiectul are o valoare de trei milioane de euro. Componenta principală, cea mai amplă şi cea mai costisitoare, este cea de canalizare. Acolo au fost prinse satele Viştea de Sus, Viştea de Jos, Olteţ şi Rucăr cu staţie de epurare pentru cele trei sate care sunt în stânga Oltului în zona hidrocentralei de la Viştea. Rucărul are o staţie proprie, pentru că nu se putea altfel. A doua componentă este alimentarea cu apă; singurul sat pe care nu îl avem în sistemul centralizat regional de alimentare cu apă este Olteţul. Ne-am gândit să-l prindem în acest sistem. Am prins şi partea de drumuri, o parte mai mică. Am intrat cu o componentă cu pondere mai mică, doar ca să prindem punctajul necesar. Partea socială din proiect este centrul social ce va fi construit la Viştişoara. Am avut o şcoală în Viştişoara, fiind sat mic, nu mai funcţionează, sunt puţini localnici care locuiesc acolo, restul sunt pensiuni şi case de vacanţă. Am prins fosta locaţie într-o modernizare, care va deservi un centru de zi pentru copii, în weekend-uri, în vacanţe sau în perioade în care cadrele didactice doresc să facă meditaţii, după şcoală. Se poate servi o masă caldă, sunt destui copii care provin din familii mai nevoiaşe, care nu au condiţii să se pregătească acasă, o pot face acolo, unde vor fi condiţii foarte bune de învăţat. În vacanţă, ne gândim să facem schimburi de experienţă, să aducem copii de la mare la munte şi pe ai noştri să-i ducem acolo. Important este să refacem această şcoală şi să aibă o utilitate.

– A fost greu?
– Nu vreau să ne văicărim despre proceduri, despre birocraţia pe care am întâmpinat-o. Am înţeles această provocare plecând de la ideea că fondurile europene le poţi ataca cu bani care provin din fonduri proprii, judeţene, chiar şi guvernamentale. Din fonduri proprii, poţi doar cârpi pe ici-pe colo, nu poţi face lucruri de amploare. O dezvoltare sănătoasă trebuie să se facă de jos în sus, plecând de la infrastructură: apă, gaz, canalizare, după care se poate lucra la drumuri şi altele. La început, ne-a fost teamă, nu ştiam despre ce e vorba. E primul proiect pe care l-am derulat pentru obţinerea de fonduri europene. Toată lumea zice că primăriile nu sunt în stare să acceseze fonduri europene. Nu e chiar aşa. În sesiunea din decembrie, când am depus şi noi proiectul, s-au depus de cinci ori mai multe proiecte decât banii alocaţi. Deci proiecte sunt şi sunt proiecte eligibile, dar nu au prins punctajul necesar, deoarece nu toată lumea a ştiut sau nu a putut schimba proiectul pe ultima sută de metri. Nu toată lumea s-a mai putut adapta pe sistemul nou. Vă daţi seama, o componentă din proiectul atacat necesită un studiu de fezabilitate şi o serie de autorizări: sistemul de sănătate public, partea de mediu, de ape, de arhitectură. Au fost fel şi fel de obstacole pe care le-am întâmpinat şi nu le-am anticipat, dar pas cu pas, le-am parcurs.

– Cum aţi suportat şocul noilor responsabilităţi?
– În primul rând, mi-am asumat aceste neplăceri. Când am accepat să candidez, am ştiut la ce mă înham. Venind din sistem, ştiind ce mă aşteaptă, pot să spun că am preluat lucrurile din mers. Nu am avut nici o ezitare. E foarte important să ştii ce te aşteaptă, cu ce trebuie să începi în primul rând. Am cunoscut priorităţile, oamenii cu care lucrez, echipa cu care mă înţeleg destul de bine şi care m-a susţinut în tot ceea ce fac.

– De ce nu aţi plecat din sat la oraş?
– De multe ori m-am gândit la acest lucru şi mă întreb de ce a trebuit eu să preiau toate problemele. Taică-meu, primul meu sfătuitor, îmi zicea des o vorbă populară: „Dacă vrei ca un om să nu aibă linişte, să-l pui primar la Primărie“. Toată lumea vine cu fel şi fel de probleme, care ţin şi nu ţin de primar. La oamenii de la ţară, există şi o tradiţie: orice problemă am, de orice natură, merg la primar. Nu toate lucrurile ţin de primar, dar dacă îl asculţi pe om şi-i spui ce trebuie să facă, chiar dacă n-ai putut să-i rezolvi problema, el pleacă mulţumit. Oamenii aşteaptă ca primarul să le dea o soluţie şi să se implice în problema lor, să meargă eventual la faţa locului, acolo, la ei acasă. E un lucru pe care noi l-am moştenit şi nu poate fi schimbat. Aşa doresc oamenii şi noi trebuie să ne raportăm la dorinţa lor.

– Cum vedeţi comuna Viştea la modul ideal?
– O văd dezvoltată în mai multe zone. Viştea trebuie să iasă din statutul unei zone în care nu există fonduri proprii suficiente şi să nu mai aibă o dependenţă de ierarhia superioară: de judeţ, de Guvern şi aşa mai departe. Eu zic că cel mai important lucru este ca fiecare comună să-şi obţină venituri necesare dezvoltării la ea ea acasă, pentru a întreţine şi pentru a dezvolta comunitatea locală. Pentru acest lucru trebuie atraşi investitori care aduc venituri şi dezvoltă comuna. Investitorii se pot clasifica pe mai multe componente: la Viştişoara pentru zona de turism. E o sursă importantă de venit la nivelul comunei. Această zona e pretabilă pentru turism, avem 320 de ha de teren intravilan în care se poate construi. Acolo vrem să intrăm pe proiectul de asociaţie de dezvoltare intercomunitară cu comuna Drăguş, pe partea de dezvoltare numai a zonei turistice. Acolo vrem să rezolvăm toată partea de infrastructură: alimentări cu apă, canalizare, curent electric. Trebuie să avem toate utilităţile pentru ca oamenii ce vin să poată construi în condiţii normale. Vrem să lucrăn pe un plan urbanistic zonal. Să ştim exact cum va arăta această localitate, până unde se poate construi, ce arhitectură vor avea construcţiile. Trebuie să avem o viziune de ansamblu de dezvoltare turistică, pentru a şti cum va arăta zona pe viitor. Zonă turistică poate să fie şi zona de dincolo de Olt, ce poate fi exploatată agroturistic. Acolo este lacul, se poate dezvolta pescuitul; vin oameni din Braşov şi pescuiesc pe lacul de la Olteţ. Deci acolo se poate dezvolta partea de agroturism pe suprafeţe mai mari, se pot procura alimente tradiţionale, se poate pescui. Acolo este cea mai liniştită zonă. Rucărul este situat sub poalele dealului. Sunt pădurile de fag şi stejar, unde se pot face drumeţii. Se pot ţine animale în jurul pensiunii. Ca dezvoltare în viitor şi ca obţinere de venituri pentru comună avem şi zona economică de la Olteţ. Acolo unde este organizarea actuală a celor care lucrează la drumul naţional (fosta organizare de şantier a constructorilor hidrocentralei de pe Olt) se pot face mici afaceri economice. Este situată lângă drumul naţional şi calea ferată, există curent electric, s-a montat un transformator nou pentru cei care vor veni şi vor să se lege de sistemul de electrificare. Drumul de acces există, vrem să ducem şi alimentarea cu apă în zona respectivă. Deci acea zonă e pretabilă pentru o mică zonă economică. Acolo trebuie să atragem oamenii şi să le dăm idei şi facilităţi, pentru a putea intra în posesia terenurilor, fie că e de la Primărie sau de la oameni.

Nume complet: Ioani Florin
Data şi locul naşterii: 1 martie 1973
Starea civilă: necăsătorit
Profesia: întreprinzător privat
vină oamenii în zonă ca să investească.

1 COMENTARIU

  1. Felicitari !
    Atitudinea pozitiva si increderea in viitor bazata pe un real potential al zonei si al oamenilor ce traiesc acolo nu poate decat sa conduca la rezultate
    Felicitari inca o data pentru modul modern si pozitiv de abordare
    Speranta Romaniei sunt tinerii

LĂSAȚI UN MESAJ