16 septembrie 2021, ziua când Leul românesc împlinește 186 de ani

0
82
http://webmobile.xdev.ro/fagarastv/player.html

Istoria leului românesc începe cu secolul al XVII-lea când în Principatele dunărene se foloseau ca monedă taleri olandezi, löwenthaler, care aveau gravat pe ei un leu ridicat în două labe, locuitorii denumindu-l generic “leu”.
Această monedă a fost folosită în Țările Române până în a doua jumătate a secolului XVIII și chiar după ce talerul fusese scos din uz, el încă reprezenta o unitate de calcul imaginară sub numele de “leu”, la care se raportau toate prețurile în anii ce au urmat.  Din cauza lipsei unor legi monetare bine definite la noi au început să fie folosite câteva zeci de tipuri de valută străină. Prin Regulamentele Organice din 1831 și 1832 s-a hotărât utilizarea unui număr restrâns de monede, printre ele aflându-se una austriacă, numita zwanziger. La noi era cunoscută drept sfanțul de argint, sau mai simplu, doar sfanț.
Putem vedea astfel de unde se trage celebra expresie “nu am nici un sfanț”. O alta monedă era paraua otomană. Expresia de rigoare ”nu face două parale” vine de la faptul că moneda avea o valoare redusă și era confecționată din material prost, astfel că o folosire intensă o tocea și monezile chiar se lipeau unele de altele.
Leul devine oficial monedă a românilor pe 16 septembrie 1835 când domnul Țării Românesti, Alexandru Ghica, instituie ca monedă a țării, leul, unitate teoretică de cont, echivalentul a 60 de parale. Tranzacțiile, taxele, impozitele se calculau în lei, dar se plăteau în monedă străină. În Moldova, domnitorul Mihail Sturdza, ar fi dorit în 1835 să bată moneda, dar Imperiul Otoman, nu ar fi acceptat ca un stat vasal să aibă propria monedă, deoarece ar fi fost un semn al independenței. După unirea Principatelor și Alexandru Ioan Cuza a tatonat ideea unei monede naționale, care urma să se numească roman sau romanat, dar din nou Înalta Poarta s-a opus.
Prima Constituție a țării, cea din 1866, ignora complet problema suzeranității Imperiului Otoman asupra Principatelor, dovedind încă de atunci dorința statului român de a își căpăta independența. O prima bătălie s-a dat prin intermediul politicii monetare. La 22 aprilie 1867 este stabilită moneda națională leul, o monedă bimetalică cu etalonul la 5 grame de argint sau 0,3226 grame de aur și având 100 de diviziuni, numite bani. Un leu echivala cu un franc francez. Cel mai puternic leu din istorie l-am avut în 1867. La acea vreme, cu un singur leu puteai cumpăra zece pâini, un litru de vin costa 0,40 lei, kilogramul de carne costa 0,34 lei, iar kilogramul de cartofi era 0,05 lei. Leul românesc a circulat pe teritoriul României, dar şi în Basarabia. Denumirea leului moldovenesc de azi provine de la leul românesc.
sursa foto:wikipedia.ro

LĂSAȚI UN MESAJ