Părintele Arsenie Boca s-a născut pe 29 septembrie 1910, la Vața de Sus, în județul Hunedoara și a primit la botez numele de Zian. Clasele primare le-a urmat în satul natal. În 1929 devine absolvent al Liceului Avram Iancu din Brad, ca șef de promoție. În perioada 1929-1933 urmeaza cursurile Institutului Teologic din Sibiu, iar în 1933 urmează cursurile Institutului de Belle Arte din București. În anul 1935 este hirotonit diacon celib, iar în 1939 ajunge la Sfântul Munte Athos, unde va viețui vreme de trei luni. Revine în țară cu câteva copii ale unor manuscrise ale Filocaliei, pe care le traduce împreună cu părintele Dumitru Stăniloae. Este considerat ctitor al Filocaliei românești. După ce intră în obștea Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus în 1940 este călugărit cu numele de Arsenie. În Vinerea Izvorului Tămăduirii din 1942, părintele Arsenie este hirotonit preot. În luna mai a anului 1948 este arestat de Securitate, pe motiv de apartenență la Mișcarea Legionară, lucru negat de părintele Arsenie. Pe 28 noiembrie 1948 este alungat de la Mănăstirea Sâmbăta și mutat la Mănăstirea Prislop. În anul 1951 este din nou arestat de Securitate și condamnat la 9 luni de închisoare pe care le va face la Ocnele Mari și la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Revine în 1952 la Prislop unde viețuiește până în anul 1959, când mănăstirea va fi desființată. Părintelui Arsenie i se interzice să mai slujească și este stabilit forțat cu domiciliul în București. Este angajat ca pictor secund la biserica „Sfântul Elefterie”, iar în anul 1961 este angajat la atelierul de pictură al Patriarhiei de la Schitul Maicilor. În 1968 este pensionat. Este și anul când începe pictarea bisericii de la Drăgănescu, de lângă București, la care muncește 15 ani. Părintele Arsenie Boca trece la cele veșnice la Mănăstirea Sinaia, pe 28 noiembrie 1989, iar pe 4 decembrie 1989 este înmormântat la Mănăstirea Prislop.
